Irod cel mare – episodul 1: familia si debutul lui politic

Irod cel Mare, o figură emblematică a istoriei antice, a provenit dintr-o familie cu origini edomite, nu iudaice. Tatal sau, Antipater, era un inalt oficial al regelui Ioan Hircan al II-lea care a reusit sa impresioneze si sa creeze conexiuni si aliante cu liderii lumii romane: Pompei si Iulius Cezar.

Irod cel Mare – podcast – episodul 1

In ziua de astazi, numele de Irod cel Mare ne este foarte cunoscut mai mult datorita mentionarilor biblice dar acestea sunt doar o frantura din viata lui pe cat de tumultoasă pe atat de contrastanta.

Vezi aici un articol pe tema portretului biblic al lui Irod cel Mare

Va spun sincer, viata acestui tiran m-a fascinat multa vreme si sper sa gasiti si dvs, dragi cititori, placere si invataminte de viata din povestea lui.

O familie nu chiar de rand

Irod omul s-a nascut in regatul Edomului intre 74 anul 72 i Hr – nul nu e chiar sigur. Tatal lui era Antipater iar mama, Cypros, era, potrivit lui Iosif Flavius, dintr-o familie prestigioasa din Arabius.

Antipater – un politician de succes

Antipater însuși era un inalt oficial la curtea regala iudaica a Hasmoneilor. La acel moment. familia regala se afla in mijlocul unui tumult dinastic cauzat de rivalitatea intre mostenitorii Aristobul si Ioan Hircan. Acestia solicita arbitrajul romanilor. Antipater, deja un sustinator al lui Ioan Hircan, devine si un sustinator si colaborator al lui Pompei si, ulterior, după ce acesta e infrant la Pharsalus, a lui Cezar.

Cu alte cuvinte, Antipater isi creaza, pas cu pas, niste conexiuni si relatii cu mai marii­ zilei, conexiuni ce ii cresc puterea la in nivel fara precedent. Si Antipater nu obtine acest lucru doar prin intrigi de culise, ci se “implica direct, la indemnul lui Cezar, in niște campanii periculoase, oferindu-i in perspectiva multe avantaje. Antipater nu este un las si, preluând de la Cezar. toate, misiunile incredintate, “s-a expus multor pericole, a devenit un razboinic curajos. cu, multe rani pe tot corpul, ca demonstratie a valorii”. (Iosif Flavius)

Aprecierea lui Cezar nu se lasa așteptată, familia lui primește cetatenie romana, scutire de taxe si o influenta imensa datorata cunoscutei lor relatii de prietenie. Ioan Hircan este numit mare preot in baza acelorasi relatii apropriate dar romanii ii refuza acordarea titlului de rege.

O scena antologica in aceasta relatie dintre Cezar si Antipater, are loc atunci cand factiunea rivala, fiul lui Aristobul, se plange lui Cezar. Pe langa plangerea facuta ca tatal sau ar fi murit otravit de catre Pompei si de faptul ca Scipio, un general roman, l-ar fi tratat barbar pe fratele lui, acesta si-a indreptat acuzele contra lui Hircan si Antipater cum ca i-a alungat din tara lor natala si s-au purtat nedrept. Ca raspuns la aceste acuzații, Antipates isi scoate hainele de pe el și isi arată rănile dobândite în urma bătăliilor purtate. Cezar este impresionat și nu doar ca îi ține partea ci îi permite să-și aleagă ce funcție isi dorește. Iar funcția aleasă de Antipater este cea de procurator al Iudeeii.

Antipater isi promoveaza fiii in functii politice

Sub privirea aprobatoare a blajinului Hircan, Antipater și-a numit fiii cei mari în primele lor funcții politice: pe Phasaelus l-a numit guvernator al Ierusalimului iar pe Irod guvernator al Galileei. Neîndoielnic un om de acțiune, cât de curand, acesta se remarcă prin acțiunile energice ce le inițiază. La granița Siriei activa un grup de tâlhari condus de un anume Iezechia. Irod il prinde și-l ucide și, o dată cu el, pe mulți din tâlharii ce-l însoțeau. Sirienii – bucuroși de a se vedea scăpați de așa problemă – i-au cântat chiar immuri de mulțumire. Cu această ocazie, Irod îl cunoaște pe Sextus Cezar, un apropiat și rudă a lui Cezar și guvernator al Siriei.

Toate aceste acțiuni ale fiilor s-au rasfrant și asupra tatălui care a inceput a fi mai popular și decât însuși Ioan Hircan.

Irod e chemat la judecata

Dar tot acest succes nu avea cum să­ nu stârnească invidia. Hircan însuși o simțea deși nu a acționat cu nimic.

Dușmanii în creștere ca număr ai lui Antipater au început a-și arăta nemulțumirea de rolul pur decorativ la conducere al lui Hircan. Însăși distrugerea cetei de tâlhari din Siria era văzută si interpretată ca un act de indisciplină a lui Irod față de autoritatea regelui întrucât acesta acționase fără autorizație superioară. Acuzau pe Irod că condamnase la moarte tâlharii fără judecată prealabilă, lucru interzis de legea iudaică. Motiv pentru care detractorii lui considerau că trebuie eI înșuși supus unei judecăți. Sfătuit de ­tatăl lui și deîndată ce își aranjă treburile în Galileea, veni la Ierusalem cu un număr suficient de soldați, nu suficienți cât să vrea să pară că îl răstoarnă pe Hircan dar nici insuficienți cât să fie expus la insulte. Sextus Cesar, temându-se pentru el, a trimis special vorba lui Hircan să-l achite. Ceea ce a și facut Hircan și nu doar pentru că așa îi spuseseră romanii ci și pentru că el însuși îl îndrăgea pe Irod.

autoexilul din Siria

Irod s-a retras în Damasc, la Sextus și se pregătea să nu mai răspundă vreunei solicitări de aceasta ar fi fost făcută. Detractorii lui Irod au reușit să-I sperie pe Hircan că Irod era gata sa pornească un război contra lui. Faptul ca Irod a ajuns general in Coele-Siria si Samaria la comanda romanilor îi insufla și mai multa spaimă, așteptându-se la un atac din partea lui în orice clipă.

Angoasele lui nu erau chiar fără bază căci se pare că asta și intenționa Irod dar intențiile belicoase i-au fost temperate de tatăl și fratele lui .

Spectrul razboiului civil de la Roma ajunge si in Siria

Între timp, situatia politică regională s-a complicat. Urmare a fricțiunilor de la Roma între Senat și Cezar, Sextus Cezar a fost asasinat de Cecilius Bassus care era de partea lui Pompei și i-a preluat armata lui Cezar. Comandanții lui Cezar i-au atacat armata lui Bassus iar Antipater și-a trimis fiii să li se alăture în contul prieteniei lor cu Cezar. Ca urmaș al lui Sextus la conducerea Siriei vine un anume Marcus. Situația s-a complicat mai mult ca urmare a asasinării la Roma a lui Cezar. Cassius a sosit in Siria pentru a prelua forțele din Apamea ale lui Bassus.

”Stăpân peste Siria – ne povestește Dio Cassius -, Cassius atacă Iudeea, după ce aflase că soldații lăsați de Cezar în Egipt se îndreaptă într-acolo. Pe aceștia, cât și pe iudei, îi făcu să treacă în tabăra lui fără nici o strădanie…. într-un scurt răstimp, puterea lui Cassius crescu simțitor. ” (cartea XLVII, 28)

Prima acțiune a lui Cassius a fost de a-i împăca pe Marcus cu Bassus, ceea ce a reușit curând și, ca urmare, a fost ridicat și asediul de la Apamia. Abia acum a ajuns Cassius a se concentra pe adevăratul motiv pentru care venise: să ceară achitarea tributurilor datorate romanilor. Războiul civil cauzat de asasinarea lui Cezar se prefigura la orizont și facțiunea anticezariană avea nevoie de mulți bani, așa incât suma cerută de el era una enormă: 700 talanți, echivalentul azi a 2 bilioane de dolari.

Amenințat de Cassius, Antipater împarte sarcina strângerii imensei sume între fiii lui și restul reprezentanților regionali.  Între aceștia era un anume Malichus pe care, de asemenea, l-a obligat să strângă bani. Irod a fost primul care a adus lui Cassius 100 talanti ceea ce l-a ridicat imediat în favorurile liderului roman. În schimb față de cei ce nu au putut plăti, s-a răzbunat, amenințându-i inclusiv cu moartea. Între aceștia era chiar dușmanul personal al lui Antipater, Malichus, care însă a fost salvat, în ultimul moment, de Antipater care a reușit să mai aducă 100 de talanți.

Moartea lui Antipater

Abia plecă Cassius din Iudeea că Malichus deja complota la adresa salvatorului său, Antipater. Situația deveni atât de tensionată, încât Antipater începu a-și strânge trupe la est de Iordan în caz că va fi nevoit să se apere. Malichus, ingrijorat de faptul că Marcus, guvernatorul Siriei, îl condamnase la moarte, apelă la fiii lui Antipater, mimând o eventuală împăcare. Aceștia crezură în sinceritatea lui și nu doar că îl reconciliară cu tatăl lor ci îl ajutară inclusiv să scape de condamnarea la moarte.

Și încă o dată, Malichus se dovedi un trădător lipsit de scrupule. Hotărât să își ducă planul la final, îl invită pe Antipater, mimând dorința de împăcare, la un ospăț dat în casa lui Hircan. Vorba umbla că Malichus mituise un preot să-l otrăvească iar Antipater idumeanul a murit la scurt timp după ce a plecat de la ospăț.

Viitorul se arata a fi tulbure dar despre asta vom vorbi in episodul urmator.

Bibliografie