Marcus Agrippa, o ascensiune meritata (episodul 2)

Marcus Agrippa, avand origini obscure, reuseste datorita prieteniei cu Octavius Caesar dar si propriei inteligente, capacitati organizatorice si eficiente sa aiba o ascensiune politica fulminanta in doar 6 ani.

Episodul trecut tocmai ii paraseam pe tinerii romani, Ovidius Thurinius si Marcus Agrippa, in Apollonia unde se pregateau, sub protectia celui mai puternic om al zilei la Roma, Iulius Caesar, pentru o cariera militara esentiala intr-o viitoare cariera politica de succes.

O veste teribila

Tinerii nostri erau in Apollonia de cateva luni, iarna era pe terminate. Intr-o seara ce se anunta obisnuita, Octavius fu abordat de un barbat abia sosit din Roma. Acesta fusese trimis cu instructiuni precise de catre mama lui, Atia, cu o scrisoare ce continea o noutate naucitoare: Iulius Cezar, unchiul si protectorul lui politic, fusese asasinat iar Roma era in haos.  In cateva minute, intreaga lume se rasturna cu susul in jos pentru cei doi tineri.

Revenirea in Italia

In aceasta perioada, figura lui Agrippa este estompata si rolul lui in anturajul lui Octavius este neclar. El traieste in cercul lui intim de prieteni si sfatuitori si este greu de stabilit in ce masura sfaturile date personal de Agrippa influentau deciziile prietenului lui.

Astfel, aflat inca la Appolonia, Agrippa si Salvidienus, alaturi de alti ofiteri, il sfatuira sa mearga in Italia si sa atace asasinii unchiului sau. Pe de cealalta parte, Atia, mama lui, si sotul acesteia il sfatuiau epistolar sa faca o revenire cat mai discreta in Italia. Ascultand cele doua opinii contradictorii, Octavius se decise sa urmeze sfaturile mamei sale si se imbarca spre Italia insotit de Agrippa si Salvidienus, incercand sa faca intreaga deplasare cat mai discreta. Retorul sau Appolodor ceru permisiunea de a ramane in Grecia, dorind sa se reintoarca in Pergam si, prin urmare, nu-l insoti inapoi in Italia.

Aceasta atitudine prevenitoare era cu atat mai recomandata cu cat, la acel moment, inca nu se stia cine figureaza ca principal mostenitor al lui Cezar si o apropiere fie si familiala de fostul dictator putea fi periculoasa.

N-o sa detaliez aici ce se intampla intre timp la Roma, intreaga scena politica a Romei la acel moment am detaliat-o deja aici. Practic, dupa o scurta tatonare a starii de spirit a asasinilor, Marcus Antonius se evidentiaza ca un lider de facto la acel moment al Romei si incheie un accord cu asasinii fostului dictator. Intentiile sale pareau pasnice catre conjurati, situatia se schimba insa radical in timpul funeraliilor lui Iulius Caesar cand lui Antonius, tinand un discurs fulminant in fata romanilor indignati de ce se intamplase, nu-i fu greu sa asmuta populatia impotriva asasinilor care, pentru a-si salva viata, fura nevoiti sa fuga din Roma.

O mostenire cu bucluc

Intre timp, ajunsi in Italia, pe coasta Pugliei, Octavius si anturajul lui incepura sa primeasca noutati. Cea mai importanta era faptul ca Octavius fusese numit drept principal beneficiar al testamentului in defavoarea altor doi nepoti. Cativa membrii ai familiei intre care mama lui Atia si sotul acesteia, speriati de pozitia periculoasa in care-l punea aceasta pozitie de mostenitor al lui Cezar, il sfatuiau sa renunte insistent la aceasta mostenire.

Dar, de data aceasta, Octavian nu-i mai asculta. Nu numai ca a ales sa isi asume in intregime aceasta calitate de mostenitor dar chiar incepu a adopta o atitudine beligeranta si se declara socat ca Antonius alesese sa nu razbune in fruntea armatei moartea lui Cezar. Mai mult, se declara revoltat ca asasinii nu vor suferi nici o pedeapsa pentru abominabila fapta pe care o facusera. Totusi Antonius era departe de a pactiza cu asasinii asa cum daduse impresia initial dar cauta, in acelasi timp, sa-si consolideze pozitia de lider al Romei si sef al partidului caesarienilor. Ca parte a unui acord de conciliere, Senatul vota ca sa nu fie pedepsiti si sa primeasca provincii pe care sa le guverneze in numele Romei: Brutus in Creta, Cassius Cyrenaica, C. Trebonius Asia, L. Tillius (Metellus) Cimber Bithynia si D. Iunius Brutus Albinus (fara vreo relatie de rudenie cu Marcus) Gallia Cisalpina. Fiul lui Pompeius Magnus, Sextus, a fost rechemat si multor exilati li se permisera sa se intoarca. 

Intre timp, pe tacute, Antonius incerca sa-si consolideze cat mai mult puterea, asezand oameni in pozitii cheie – pe fratele Caius il numi  praetor urbanus iar pe Lucius ca tribun al poporului. Calpurnia ii incredinta lui Antonius toate actele lui Cezar si chiar isi insusi 700.000.000 de sesterti depusi de Iulius Caesar in Templul lui Opis  pentru a finanta viitoarele razboaie pe care le pregatea. Acum Antonius isi insusi acesti bani care ii erau esentiali pentru a-si consolida puterea. Un alt general cu potential de a acapara puterea, M. Aemilius Lepidus, in ziua asasinatului, adusese trupe in mijlocul Romei pentru a restabili ordinea si deveni Pontifex Maximus. 

Intre timp, grupul lui Octavius, se aflau la Lupiae, la vila din Puteoli a tatalui sau vitreg, aflata langa Neapolis. Acolo incepu o corespondenta cu Antonius, Atia si cu alti membrii ai Senatului, incercand a stabili contacte premergatoare unei revendicari a mostenirii ce i se cuvenea de la unchiul sau.

Intamplator, in vila vecina, proprietar era Cicero, care se afla acolo cu consulii desemnati pentru anul 43: C. Vibius Pansa Caetronianus si A. Hirtius. Realizand influenta de care se bucura in Senat batranul orator, Octavius se arata docil acestuia si promise a se lasa indrumat de el, atitudine ce avu darul de a-l cam flata pe batranul senator.

Cam in aceasta perioada afla mai detaliat si in ce consta mostenire lui Octavius detalii despre mostenirea fabuloasa ce-i revenea: trei sferturi din proprietatile lui Cezar, adoptare legala postuma si apartenenta la gens Iulia. Octavius va prelua intregul nume al binefacatorului sau si va fi numit de acum inainte C. Iulius Caesar, beneficiind totodata de intregul prestigiu de care se bucura acest nume.  Tot prin testament primea indicatii sa dea bani populatiei si soldatilor.

Totusi adoptia nu era legala pana nu ajungea a fi votata de comitia centuriata, pretorii asistand in calitate de martori. In calitatea lui de consul, Antonius facu tot posibilul sa amane acest vot, incercand intre timp sa-si consolideze propria putere. Pentru celalalt scaun de consul ramase liber prin moartea lui Cezar, M. Antonius propuse pozitia lui P. Cornelius Dolabella – un politician oportunist.

Urmasii lui Caesar: Antonius vs Octavius

Ajungand in sfarsit la Roma, Octavius tinu un discurs in  Forumul Romanum in care promise populatiei respectarea prevederilor din testamentul lui Cezar in care acesta dadea populatiei o suma generoasa de bani. De la Cicero, Octavius afla ca banii depusi de unchiul sau la Templul lui Opis – fabuloasa suma de 700.000.000 de sesterti – ajunsesera pe mana lui Antonius. Octavius pleca imediat spre Campania, insotit de Agrippa, pentru o intalnire cu Antonius in care intentiona sa-si revendice mostenirea pe care Antonius pusese deja stapanire. Insotindu-l pe Octavius, Agrippa asista la o intreaga scena intre Antonius si Octavius in care primul facu o adevarata criza de nervi, insultandu-l si spunandu-i ca este mult prea tanar pentru a purta mantaua de mostenitor al lui Caesar. Cei doi prieteni fura nevoiti sa plece din casa lui Antonius cu mana goala dar, dupa cum se va dovedi ulterior, Antonius il subestima grav pe tanarul mostenitor si curand isi va vedea erodata autoritatea de insusi acel tanar plapand in care nu vazuse un concurent pe masura lui.

Ascensiunea lui Octavius spre putere

Octavius porni intr-o campanie pentru a-si ridica propriu profil politic cu o incapatanare si o abilitate remarcabila pentru un tanar de 20 de ani cat avea el la acel moment. In intreprinderea lui curajoasa nu era singur, avea un cerc de tineri de cam aceeasi varsta cu a lui cu care se sfatuia la fiecare pas. Nikolaos, enumerand cerul de apropiati si sfatuitori ai lui Octavin de la acest moment, ii numeste pe Marcus Agrippa, Lucius Maecenas, Quintus Juventius, Marcus Modialius si Lucius.

N-o sa insist aici asupra tuturor jocurilor de putere din perioada triumvirica si voi insista doar asupra momentelor in care Agrippa incepe sa se evidentieze in cercurile puterii.

Ascensiunea politica a unui homo nuovo: Agrippa

La 16 luni dupa moartea lui Iulius Caesar, consulul Pedius prezenta o rezolutie in fata Senatului prin care cerea oficial urmarirea penala a ucigasilor. Legea – cunoscuta sub numele de Lex Pedia – a fost aprobata in 27 noiembrie.

Acuzatorul lui Cassius

Agrippa primi sarcina acuzarii unuia din principalii lideri ai conspiratiei, a lui C. Cassius Longinus, de mult plecat deja departe de Roma. Agrippa reusi sa obtina condamnarea acestuia in absentia, averea i-a fost confiscata, Cassius a devenit un proscris iar pe capul lui a fost pus premiu. Posibil ca rasplata pentru acuzarea reusita, Agrippa sa fi primit o cota parte din bunurile celui condamnat dar nu se cunoaste acest detaliu cu siguranta.

Tribun

Tot in aceasta perioada se pare ca fost numit tribun. Din aceasta functie avea puterea sa convoace adunari ale plebeilor, sa propuna legi spre votare, isi putea bloca proprii colegi tribuni sau sa se opuna oricarui act al unui magistrat, toate aceste atriburii putand fi exercitate fara teama de a fi arestat sau declarat ca proscris. Plasarea lui intr-o asemena pozitie ar fi fost de mare folos lui Augustus. O data ucigasii declarati ca fiind proscrisi, Caesar se grabi sa-i scrie lui Antonius. Urmarea fu o intalnire de doua zile langa Mutina unde avu loc alianta ce va ramane in istorie sub denumirea de triumvirat Triumviri Rei publicae constituendae potestate recunoscut ulterior si legal prin Lex titia. Ca o intarire a acestei aliante, Caesar se casatori cu tanara Clodia, fiica vitrega a lui Antonius, fata din prima casatoriei a Fulviei.

Deoarece visteria era goala, triumvirii hotarara ca era momentul de a obtine bani ca mai usor, folosind prilejul in acelasi timp pentru a elimina niste dusmani politici deranjanti. Un intreg masacru urma dar, in toata povestea asta, figura lui Agrippa se desprinde intr-un mod mai mult decat omenos. Un anume Marcus, aflat in tabara lui Brutus,fusese capturat la Phillipi si pretinzand ca este sclav fusese cumparat de un anume Barbula. Intre timp insa adevarat sa identitate fusese aflata si Agrippa desfasura o intreaga campanie pentru a-i inlatura numele de pe lista celor ce trebuiau ucisi in proscritptii.

In timpul bataliei de a Phillipi, Agrippa apare ca insotitor al lui Augustus si cel ce a avut grija lui in timpul unor dese episoade de boala.

Razboiul perusian

Agrippa se evidentiaza, apoi, in razboiul perusian. Oficial Fulviei si lui Lucius Antonius i se opuneau Caesar si Salvidienus. In realitate, de la un anume moment al razboiului, Augustus recunoscandu-si abilitatile slabe ca strateg militar, ceda locul lui Agrippa pe care-l numi in pozitia de legatus si il puse in fruntea legiunilor sale.

Deoarece orasul Sentium cazuse sub asediul lui Salvidienus, Agrippa anticipa ca urmatoarea miscare a lui Lucius va fi la Sutrium. Prin urmare se grabi sa i-o ia inainte, securizand orasul.

Planul lui Agrippa era simplu: avea de gand sa atraga spre sine trupele lui Antonius in timp ce Salvidienus, venind pe Via Flaminia, ii va incercui din spate. Totul merse conforma planului anticipat de Agrippa. Cu greu Lucius reusi sa scape din incercuire, incercand sa se indrepte spre Perusia, urmarit indeaproape de Agrippa si de Salvidienus. In timp ce Salvidienus se ocupa cu asedierea orasului, Caesar si Agrippa traversara Apenini pentru a-i prinde pe aliatii lui, Lucius Pollio si Ventidius, inainte ca acestia sa reuseasca sa ajunga la Perusia. Surprins de aparitia lui Caesar, comandantii il evitara deplasandu-se spre orasele vecine – Plancus la Spoletium, Pollio la Ravenna si Ventidius in Ariminium. Decisi sa-l salveze pe Antonius din incercuire, cei trei hotarara sa se intalneasca la Fulginium unde Agrippa ii gasi si ii asedie. Pollio si Ventidius trimisera semnale luminoase spre Antonius dar pentru ca al treilea aliat, Plancus, era de opinia ca mai bine ar astepta deocamdata, asa ca, intr-un final, nu se mai deplasara in ajutorul lui Lucius. Acesta nu stiu ce se intampla si ajunse la presupunerea ca armata aliatior lor fusese distrusa.

La sfarsitul lui februarie, Lucius ajunse la concluzia ca lupta nu isi mai avea rostul si trimise un mesaj lui Caesar, cerand iertare pentru soldatii trupelor sale. Caesar nu fu de acord sa acorde iertare decat pentru veterani dar, in final, ii ierta pe toti pentru ca proprii soldati fura mult prea incantati sa-si revada fostii camarazi si pedepsele nu-si mai aveau locul. Intre timp, Lucius, urmat indeaproape de Agrippa, reusi sa fuga spre Tarentum unde planuia sa se intalneasca cu Murcus si Ahenobarbus. Il ajunse din urma la Cameira si, mai degraba decat sa foloseasca forta, reusi cu succes sa-i convinga legiunile sa treaca de partea lui Caesar, atasand armatei prietenului sau inca 12.000 de oameni.

Praetor urbanus

Ca rasplata pentru actiunile sale, Agrippa “foarte prieten cu Octavianus Caesar” – dupa cum tine sa mentioneze Dio Cassius – primeste titlul de praetor urbanus, post pe care-l incepu din martie, anul 40.

Aceasta functie veche ce data inca din vremea regilor Romei, presupunea coordonarea justitiei in oras. Avand doar 24 de ani, era sub varsta permisa penru o asemenea pozitie dar asta arata deja influenta si puterea de care se bucura deja Caesar dar si increderea pe care acesta o avea in prietenul sau si in capacitatea acestuia de a face fata sarcinilor presupuse de o asmenea functie.

In iulie, Agrippa se ocupa de organizarea jocurilor Ludi Apollinarea, jocuri religioase ce datau inca din 211 i.Hr. si care se tineau in onoarea lui Apollo. Agrippa nu puse accent in organizarea traditionalelor spectacole cu gladiatori ci prefera axarea pe organizarea unei parade ceremoniale, urmate de curse de cai si niste piese de teatru tragice avand in centru figuri romane istorice.

Cea mai mare mandrie a lui Agrippa a fost – potrivit lui Dio – un piesa numita “Troia”, “o cavalcada (…) la acre participau copii de patricieni”, adica tineri din nobilimea romana.

Finantarea tuturor acestor evenimente venea din trezoreria statului dar este destul de sigur ca Agrippa s-a preocupar de suplimentarea fondurilor cu bani din propriul buzunar si din cel al prietenilor sai bogati.

In timpul jocurilor, Caesar nu era la Roma ci era in drum spre Galia si, inainte de a pleca, delega intreaga sarcina de aparare a Italiei tot lui Agrippa. Asa se face ca, in momentul in care Sextus Pompei ataca comunitatile din sud, facand ravagii cu raziile sale, Agrippa facu o incursiune rapida si de succes il alunga pe Pompei inapoi, dupa care se reintoarse rapid la Roma.

Preot al zeilor romani

In anul 39, Agrippa fu primit, ca parte a unei avansari in cariera politica, preot intr-un comitet foarte exclusiv de 10 persoane, comitet cunoscut sub numele de Quindecemviri sacris faciendis care faceau sacrificii si consultau vechile carti Sybiline. Aceasta numire este inca o dovada ca Agrippa avea un locul privilegiat in gratiile si increderea lui Caesar.

Reimpacarea triumvirilor

Pentru ca, din Est, Antonius parea sa revina cu intentii belicoase, Agrippa, trimis de Caesar, merse la Sipontum pentru a-i mobiliza pe veteranii din colonie. Acestia intial il urmara dar afland apoi ca lupta urma sa se duca contra lui Antonius, refuzara sa continue in ciuda straduintei lui Caesar de a-i convinge sa ramana.

Octavian cazu apoi bolnav la Canusium unde primi si vestea capturarii de catre Agrippa a orasului Sipontum. Antonius in schimb il captura pe Rullus la Brundisium.

Conflictul parea sa scape din ce in ce mai mult de sub control.

Dar vestea neasteptata a mortii Fulviei la Sikyon paru sa calmeze situatia in mod neasteptat. Ambele parti dadura vina conflictului pe defuncta pentru toate neintelegerile si o reconciliere avu loc, impacare finalizata si se finaliza printr-o intelegere parafata intratatul de Brundisium. In cadrul renegocierilor, se convenira mai multe puncte dar ce ne intereseaza pe noi in mod deosebit fu o clauza in care Agrippa ca prieten al unuia din triumviri putea deveni consul.

Comandant impotriva revoltelor din Galia si Germania

In anul 39, Agrippa actiona in numele lui Caesar in zdrobirea unei revolte a triburilor aliate a acvitanilor, in Galia. Nu se cunosc detalii despre intreaga poveste, stim doar ca Agrippa a reusit cu eficienta sa linisteasca lucrurile.

Planuind o revenire la Roma, planurile ii fura deturnate de noi probleme – de data asta, la granita pe Rhin. Detalii despre aceste evenimente nu au fost pastrate, se crede ca a fost vorba de o traversare a Rhinului provocata probabil de lupte locale intre triburi. Fara o ezitare, Agrippa trecu raul pentru a infrunta direct problema. Dio chiar il remarca fiind “al doilea Roman ce a trecut Rhine pentru razboi” dar expeditia lui fu scurtata de niste mesaje de la Roma care ii cereau sa revina cat mai repede. De ce ? Vom vedea in episoadele urmatoare.