Revolta siciliana (40 -36) sau cum era sa ajunga un pirat seful Romei? (1)

Sextus Pompei, una din figurile mai putin cunoscute ale istoriei romane, este neconventionalul fiu al lui Pompei cel mare, care, refugiat din calea razboaielor civile de la Roma, ajunge conducatorul piratilor din Mediterana.

Figura lui Sextus Pompei, desi una extrem de interesanta, ramane oarecum in ceata si este afectata si de continua propaganda pe care Octavian a purtat-o contra lui. Caci, dupa cum stim de mult, istoria este scrisa de invingator. A fost caracterizat drept un pirat si un “sclav al sclavilor lui”, o abordare batjocoritoare la adresa faptului ca marea baza a oamenilor sai erau sclavi eliberati si sclavi fugiti.

Tatal lui Sextus Pompei, Pompei cel Mare, a avut sarcina in anul 67 i. Hr. (chiar anul in care fiul cel mic i s-a nascut), acordata prin “lex Gambinia” de catre Senat, de a se ocupa de starpirea pirateriei din Mediterana. Daca ne aducem aminte, aceeasi sarcina o primise tatal lui Marcus Antonius cu patru ani insa acesta esuase “glorios” si se mai alesese si cu o porecla batjocoritoare. Pompei, pe de alta parte, s-a dovedit atat de eficient incat sarcina a fost indeplinita nu in 3 ani cat i-a fost dat termen ci in doar cateva luni. Peste 30 de ani, seful piratilor de pe Mediterana devine chiar fiul celui ce odinioara ii starpise cu atat de mult succes.

Pompei cel Mare, tatal lui Sextus Pompei si artener/rival poitic al lui Iulius Caesar – foto-credit: Alphanidon, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Cine era Sextus Pompei?

Sextus Pompei s-a nascut in anul 67 la Roma, fiu al generalului si omului politic Pompei si al celei de-a treia sotii a acestuia, Mucia Tertia. Pana la moartea tatalui sau in Egipt, in anul 47, Sextus nu a fost implicat in politica.

Velleius Paterculus ii face o descriere destul de interesanta -desi posibil influentata de preferinta sa personala pentru Augustus. “Sextus Pompei – ne spune el in a sa Istorie Romana – era un tanar fara educatie, necioplit in vorbire, plin de initiativa, energic si pe cat de prompt in actiune pe atat de eficient.” Nu am reusit sa gasesc informatii asupra educatiei primite de viitorul nostru pirat roman dar, oarecum, am indoieli ca era chiar lipsit de educatie, dat fiind ca, la varsta adolescentei, tatal sau, Pompei cel Mare, era la apogeul puterii sale la Roma. E greu de crezut ca, dintr-o astfel de pozitie, si-ar fi lasat baiatul needucat cum se cuvine.

In Roma antica de la sfarsitul republicii, primii sapte ani din viata unui copil erau alaturi de mama, fiind considerata o perioada critice. 1 din 10 bebelusi nu apuca sa supravietuiasca varstei de un an si un sfert din restul copiilor nu apuca sa prinda varsta de cinci ani. O realitate trista dar obisnuita a antichitatii si nu numai.

Educatia formala incepea in jurul varstei de 7 ani. Familiile bogate precum cea a lui Sextus Pompei, aveau pentru aceasta sarcina un pedagog. Acesta, de multe ori, era un sclav al casei ceva mai instruit. Cu ceva cunostiinte de citire si matematica, de la 12 ani, invataceii progresau frecventand “scoala de gramatica”, tinuta de un grammaticus (profesor). Aici se aprofundau autorii clasici ai limbii grecesti si limbii latine. E bine de precizat si ca orele la acest nivel, se tineau in limba greaca, chiar si in aroganta Roma. Se insista pe recitari, dictie si o anume subtilitate a limajului.

De la 17 ani, tinerii treceau la niveul superior unde retorica si arta oratoriei erau cele mai importante. Aceste tipuri de scoala erau frecventate de elita romana si de cei din familiile din clasa mijlocie dar care isi permiteau sa-si tina copiii in scoala (cum am vazut in cazul lui Marcus Agrippa). Marcus Antonius, dat fiind viata mult prea….palpitanta pe care o ducea in Roma, a fost trimis sa studieze retorica in Grecia unde a devenit iremediabil indragostit de cultura greceasca.

Foarte posibil, Sextus Pompei a frecventat primele doua nivele de scoala dar nu a mai ajuns sa studieze la vreo scoala de retorica, data fiind situatia politica a tatalui sau si lupta pentru supravietuire ce a urmat pentru familia lui dupa moartea lui Pompei in anul 47 i. Hr.

Este drept, modul in care educatia aceastuia a deviat ar fi putut fi influentata foarte mult si de faptul ca, de la 18 ani incepand – sau chiar mai devreme prin tatal sau – , viata sa a fost marcata de razboiul civil, ajungand sa se salveze alaturi de liberti si oameni simpli langa care, mai mult ca sigur, nu era nevoie sa filozofeze ci sa se arate bataios si sa-i determine sa-l urmeze.

Caci din anul 49, viata linistita deveni o amintire pentru el. Dupa ce Iulius Cezar trecu Rubiconul, tatal sau impreuna cu fratele mai mare a lui Sextus, Cnaeus, fugira din Roma incercand o regrupare a fortelor senatoriale mai la est. Intre timp, Sextus a ramas la Roma cu mama sa vitrega Cornelia Mettela dar, de indata ce primira vestea infrangerii de la Pharsalus, intreaga familie parasi Italia, indreptandu-se spre insula Lesbos unde se reunira cu Pompei. Decizia acestuia de a se indrepta spre Egipt, pe ai caror conducatori ii considera prieteni si aliati, se dovedi fatala. Sextus fu nevoit sa asiste la asasinarea tatalui lui de chiar cei pe care ii considera aliati.

O ascensiune in ilegalitate

Dinar de aur cu figura lui Sextus Pompei, dinar emis in Sicilia pe la 37/36 i.Hr.
photo credit: Siren-Com, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Continuand lupta tatalui sau contra lui Cezar, Sextus se alatura senatorilor din nordul Africii, condusi de Metellus Scipio, bunicul sau vitreg, si Cato cel Tânăr, iar, dupa infrangerea acestora la Thapsus, se refugiaza cu fratele lui in Hispania care lupta alaturi de Titus Labienus, vechi prieten al lui Cezar si camarad de arme din razboaiele galice. Tabara pompeienilor fu din nou invinsa, de data aceasta la Munda, in 45 i. Hr.

Labienus fu ucis in lupta, fratele lui, Gnaeus, a fost prins si executat dar Sextus reusi sa scape, “ocrotit fiind de localnici, care venerau memoria tatalui sau.” Dupa ce Cezar a plecat spre Roma, Sextus a devenit conducator peste un numar tot mai numeros de bastinasi din Hispania la care s-au alaturat si soldati ramasi dupa batalie. Din Hispania Baetica, ataca Cartagina iberica unde guvernatorul in functie, Asinius Pollio, nu avea destule trupe sa-si apere provincia. In special dupa moartea lui Caesar, oamenii s-au strans si mai multi in jurul lui Sextus. Pollio incerca si el cateva incursiuni de jaf in timp ce Cartagena era asediata dar Sextus a revenit in fruntea la si mai multi oameni si l-a alungat definitiv.

*Ruinele teatrului roman din Cartagena – photo-credit: Alejandra Diego Eguren, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

Dio Cassus povesteste chiar o secventa simpatica cu privire la cum a ajuns Sextus sa stapaneasca intreaga regiune: “Pollio (guvernatorul n.r.) dupa ce-si aruncase mantia de comandant pentru a se ascunde mai usor pe cand fugea – un alt ostas, un renumit ofiter de cavalerie care se nume tot Pollio, cazu de pe cal. Asa s-a facut ca in timp ce mantia era ridicata ca o prada de razboi, ofiterul cu pricina se afla pravalit la pamant. Soldatii, unii auzind, unii vazand ce se petrecea, s-au inselat si au ramas incredintati ca generalul lor pierise.”

Intre timp, apare Lepidus in Iberica si incepu niste negocieri cu Sextus. Ii garanta acestuia imunitatea (masura adoptata de altfel inca de pe vremea lui Caesar, dupa batalia de la Munda) si capata astfel posibilitatea de a-si recupera mostenirea parinteasca. De la Caesar, Lepidus primise functia de guvernator al Galliei Narbonensis si Hispania citerior iar negocierile cu Sextus care, la acel moment, stapanea acele regiuni, profitand de degringolada ce a urmat mortii lui Caesar, i-a permis sa intre in functia primita fara conflicte si varsare de sange. Sextus ceda Hispania la schimb cu functia de conducator al flotei.

In anul 44, Iulius Caesar fu ucis si, dupa o scurta perioada de acalmie date de negocieri intre adeptii lui Cezar si asasinii lui, totul erupse la Roma intr-un nou razboi civil in care aliante se faceau si se desfaceau cu repeziciune. Senatul se aliaza cu Brutus si Cassius, incercand sa il infranga pe Antonius. Dupa ce initial, Octavian paru de partea Senatului, destul de repede schimba tabara si se alie cu Antonius si cu Lepidus intr-o alianta ce va deveni cunoscuta sub numele de al doilea Triumvirat. Confruntarea intre partizanii lui Cezar si asasinii lui era tot mai incrancenata.

In toata aceasta atmosfera sangeroasa, ajuns stapan peste insula Siciliei, Sextus Pompei este cel care se bucura si prospera cel mai mult din situatie. Toata atentia Romei fiind indreptata spre est unde Cassius si Brutus strangeau armate pentru confruntarea finala cu partida cesariana, Sextus se bucura de toata aceasta perioada de acalmie pentru el pentru a-si consolida armata si mai ales pentru a-si construi o flota ce nu avea rival, la acel moment, in Marea Mediterana. Personal, nu s-a implicat in lupta intre caesarieni si cei ce il ucisesera pe Caesar, mai ales ca nu fusese implicat in nici un fel in uciderea acestuia, in schimb s-a implicat in salvarea celor aflati pe lista proscrisilor data in urma incheierii celui de-al doilea triumvirat.

Dio Cassius ne povesteste:

“Desemnat mai inainte sa comande flota, atotputernic o bucata de vreme peste intinsul marilor, Sextus dobandise forte ce-i stateau la dispozitie, desi ulterior Octavianus Caesar i-a luat comanda. Era stapan peste Sicilia, cand si numele lui fu trecuta pe lista proscrisilor. Cu prilejul masacrelor a fost de mare ajutor acelor a a caror soarta o impartasea. Aflandu-se mereu in preajma coastelor Italiei, trimitea emisari la Roma precum si in alte orase, anuntand ca ofera salvatorilor dublu decat aveau sa primeasca ucigasii, iar proscrisilor le punea la dispozitie adapost, ajutor, bani si onoruri. Asa ca s-a intamplat ca multi au venit la el.”

*Sicilia, locul de unde Sextus Pompei a fost pentru o vreme regele neincoronat al piratilor*

O nota mai personala

Pana la aceasta data (anul 42), Sextus Pompei se casatorise deja, unele surse dau ca data chiar anul 55 i. Hr., ceea ce inseamna ca fusese insurat la 12 ani. Sotia lui se numea Scribonia si era fiica lui Lucius Scribonius Libo, adept al tatalui sau Pompei, senator si membru al clasei plebee. De fapt, Libo era inrudit cu familia lui Pompei prin sora lui Sextus, Pompeia Magna, care era chiar bunica lui. Numele fiicei lui, Scribonia, este – cum deja ne-am obisnuit – numele clanului din care facea parte, clanul Scribonia, al carui nume se facuse remarcat in al doilea razboi punic. Primul membru al acestei familii care devenise consul a fost Gaius Scribonius Curio in anul 76. Cu alte cuvinte, vorbim aici de o familie ce nu avea origini aristocratice dar conta totusi in viata politica a cetatii.

Sextus Pompei cu sotia sa au avut un singur copil, o fiica pe nume….. ati ghicit – Pompeia, nascuta undeva pe la anul 42 i. Hr.

seria: Revolta siciliana (40-36 i. Hr)

Te invit la episodul urmator

episodul 2