Augustus et Agrippa, viri consortes – episodul 11
Agrippa isi intareste pozitia, sustinandu-l pe Augustus in intarirea autoritatii sale si ii ofera mult doritii mostenitori.
Anul 18 il gaseste pe Augustus la Roma, asteptand cu nerabdare revenirea lui Agrippa din provincii. Ultimii ani nu facusera decat sa creasca dependenta lui de acesta. Deloc surprinzător, Augustus realizase că avea puțini prieteni adevărați si demni de incredere in jur si dusmani avea cu prisosinta. Loialitatea constanta si neostentativa a lui Agrippa se dovedea mai pretioasa decat orice cu atat mai mult cu cat prin el a primit in sfarsit si Augustus ceva la care tanjea de multa vreme: urmasi si promisiunea unei dinastii solide.
Familia se mareste
Resedinta noii familii in crestere a lui Agrippa era o vila de pe malurile Tibrului despre care se crede ca a fost construita inca din timpul casatoriei cu Marcella. Era o cladire maiestuoasa ale carei urme au fost descoperite in secolul XIX – dar aceasta este o tema mult prea interesanta pentru a o trata aici superficial – sigur ii voi dedica o postare separata. Tot pentru confortul sotiei si al familiei, Agrippa a mai construit o vila in golful Neapolelui.
Intre timp, foarte curând după nuntă, în anul 20 i.Hr., „Iulia dadu nastere unui fiu care primi numele de Caius”. Bucuria in familie fu nemasurata, mai ales pentru mandrul bunic care putea rasufla usurat: avea, in sfarsit, un urmas de sange ce ii putea succede. Entuziasmul este evident din manifestarile publice ce au fost hotarate cu acest prilej caci – dupa Dio Cassius – „s-a hotarat ca, in fiecare an, ziua de nastere a acestuia sa fie sarbatorita printr-un sacrificiu de tauri. Aceasta jertfa s-a tinut in virtutea unui decret iar edilii in particular au organizat cu prilejul zilei de nastere a lui Augustus alergari de cai si vanatori de animale salbatice.” (Dio Cassius LIV, 8)
Va fi urmat in anul 19 de o sora Iulia – cunoscuta in istorie ca Iulia cea tanara -, de un frate, Lucius, in anul 17, de Agrippina – cunoscuta in istorie ca Agrippina Maior – in anul 14 si, in anul 12, de Agrippa Postumus.
Adoptia
Incurajate de asemenea suflu nou, interesele dinastice ale Octavian iau un nou avant. În anul 17, la câteva săptămâni după nașterea celui de-al doilea fiu, Lucius, are loc o ceremonie de adoptare a nepoților de catre Augustus. Cei doi baieti deveneau astfel fii adoptati ai lui Octavian si mostenitorii sai, fiind o rezolvare și o soluție elegantă la problema mostenirii sale, problema ce îl frământase ani de zile.
Un mic incident ce s-a produs inainte de aceasta adoptare, ne ajuta sa intelegem si prejudecatile si atitudinea de superioritate dispretuitoare cu care veche aristocratie inca il trata pe Agrippa. Seneca ne povesteste cum un anume M. Porcius Latro, tinand un discurs in prezenta lui Augustus si Agrippa si vorbind de adoptia celor doi copii ce era pe cale sa se intampla a afirmat ca „Odată adoptați, sunt altoiți la nobilime din adâncurile non-nobilimii.”, facand astfel aluzie la originea modesta social a tatalui celor doi copii. Desi, intre timp, Agrippa devenise nobil, multi din patura veche nu se sfiau a aminti in fata lui de adevaratele lui origini umile. Maecena, prezent la intreaga scena, il intrerupse pe Lato, cerandu-i sa scurteze deoarece Octavian era pe graba. Multi din cei ce erau de fata nu au putut sa nu observe o anume doza de rautate din partea lui Maecena caci el nu intrerupsese pentru ca Octavian sa nu observe intepatura la adresa lui Agrippa ci, mai degraba, ca aceasta sa fie evidentiata din plin.
Asociat la putere
Chiar daca acum Augustus incepea a avea mult doritii mostenitori, totusi mai erau inca multi ani pana cand acestia sa atinga varsta la care puteau fi eligibili a fi legal implicati in politica. Pana acel moment va fi sosit, omul de baza si succesorul natural era tot vechiul amic Agrippa iar acest statut i-a fost recunoscut in anul 18 cand expirandu-i perioada de 5 ani de proconsul imperial. Augustus nu doar ca l-a reinnoit dar i-a acordat si titlul de asociat (socius) la putere. Nu era o cedare a puterii, Augustus inca detinea autoritatea superioara dar, la modul practic, Agrippa era co-domnitor si avea functii executive egale cu el. Din punct de vedere al mentalului roman de la acea vreme, cei doi erau asociati cu traditionalii magistrati romani, cu cei doi consuli clasici ce aveau sarcini date de lege dar si limitate in timp. Acest tip de aranjament evita etichetarea lui Augustus ca dictator, etichetare care in mentalul roman putea fi fatala.
E clar ca Agrippa avea de infruntat multe asemenea atitudini si e de asemenea clar ca exista in societate libertatea pentru ceilalti de a-si exprima deschis aceste ganduri in chiar prezenta lui, fara teama de represalii. Pare insa destul de clar ca Agrippa abordeaza intreaga situatie cu maturitate si siguranta de sine, alegand sa ignore rautatile celor care, nefiind capabili a-l egala in eficienta, il priveau de sus din simplul si superficialul motiv ca nu se nascuse intr-o familie cu influenta.
O arma eficienta: propaganda
Pe langa aranjamentul legal de asociati la putere, o intreaga masinarie de propaganda s-a pus in miscare. Scopul acesteia era de a imprima in mentalul colectiv simpatie si sustinere pentru noul duo de putere. Mijloacele prin care aceasta propaganda se manifesta erau pe cat de simple pe atat de eficiente.
Moneda
In primul rand, s-a dispus emiterea unor monede care sa ilustreze noua realitate de putere din fruntea Romei. Curand au inceput a circula monede pe care erau imprimati cei doi barbati sezand alaturi, avand aerul a doi colegi colaborand in munca lor spre gloria Romei.
Ceremoniile religioase: sarbatoarea aduce unitate
Si pietatea romana fu pusa in slujba propagandei.
Spre deosebire de multi politicieni din zilele noastre, Augustus si Agrippa isi cunoaste foarte bine poporul pe care-l conduc si stiu foarte bine cum sa-i atinga coardele sensibile. Pentru ca politicienii ce isi aratau devotiunea zeitatilor romane erau foarte apreciati de popor, Augustus si Agrippa au reinviat un eveniment religios ce fusese abandonat pentru 100 de ani, ultima ceremonie fiind tinuta in 140. Evenimentul se numea Jocurile Secolului – Ludi Saeculares, erau dedicat traditional zeilor mortii – Pluto si Proserpina – si se desfasura sub forma sacrificiilor si spectacolelor de teatru desfasurate timp de trei zile si trei nopti chiar pe Camp Martius.
Faptul ca acest eveniment este, in primul rand, gandit ca un prilej de propaganda, o vedem in usoarele modificari aduse ceremoniilor de Augustus. Evenimentul nu a mai fost dedicat zeilor mortii ci celor trei zeite ale sortii (Moerae), zeitei nasterilor (Ilithia), Mamei Pamant (Mater Terra) si Soarelui (Sol). Spatiul de desfasurare al evenimentului de largea de la Camp Martius cuprinzand si Colina Aventinus si Palatin. La un nivel subliminal, Augustus pare sa transmita poporului ca ascensiunea sa la putere a fost hotarata de insasi zei iar aparitia urmasilor dupa o perioada de atata asteptare era pecetea finala a soartei favorabile.
Ceremoniile era necesar a fi extrem de somptuoase, impresionante si au fost anuntate cu surle si trambite pe toate ulitele Romei. In cadrul acestui eveniment, membrii Quindecimviri intre care se aflau si Augustus si Agrippa, erau liderii au distribuit intai din Capitoliu apoi din Palatin au trimis cetatenilor cele trebuincioase purificarii: torte, sulf si smoala iar populatia romana a adus jertfe de grau, orz si fasole la templul Dianei de pe colina Aventin.
Sub luna plina a noptii de 31 mai 17, pe Camp Martius, langa rau, Augustus a sacrificat zeitelor Sortii trei miei cu sangele carora a stropit trei altare construite chiar pentru acel eveniment. Intreg spectacolul era menit sa impresioneze. Mii de lumini au fost aprinse in noapte, un mare foc de tabara ardea luminand slab un cor de preoti cantau alaturi imnuri religioase. Ceremonia sacrificiului a fost urmata de un spectacol de teatru iar la final, s-a tinut un banchet sacru in cinstea zeitelor Iunona si Diana la care au participat nici mai mult nici mai putin de 110 matroane romane.
A doua zi, Agrippa a prezidat la Capitolinus ceremonia de sacrificare a doi tauri albi in cinstea lui Jupiter Optimus Maximus, ceremonie urmata de un banchet sacru dat in cinstea lui Apollo si Dianei iar, dupa apusul soarelui, o noua ceremonie condusa de Augustus de data asta pe Camp Martius s-au adus jertfe 25 prajituri zeitei Ilithia. Urmatoarea zi, Agrippa a asistat pe colina Capitolina la sacrificarea a doua vaci in cinstea zeitei Iunona. Cand a venit noaptea, Augustus a sacrificat o scroafa gravida zeitei Cybele.
In sfarsit, ultima zi 27 de baieti si 27 de fete, cu grija alesi (cerinta fiind aceea de a avea ambii parinti in viata) se adunara la templul lui Apollo la a treia ora din zi si cantara imnul compus de Horatiu Carmen Saeculare, punctul cel mai emotionant dar si final al tuturor ceremoniilor care – conform opiniei tuturor – fusesera un real succes.
Panem et circem
Va mai trece un secol pana va aparea cel ce a pus maxima de mai sus in scris: poetul Juvenal. Dar practica exista deja de multa vreme si fusese adusa la perfectiune de Iulius Caesar.
Augustus si Arippa nu faceau la acest moment decat sa urmeze o cale sigura si batatorita in efortul de a castiga simpatia si loialitatea populara. Planul nu era doar unul menit a le asigura o popularitate personala si viza pe termen lung popularitatea unei dinastii ce era inca in formare.
Abia se terminasera Jocurile seculare, ca Agrippa apare din nou sponsorizand curse de cai, un eveniment foarte popular. Avea chiar el un echipaj din care faceau parte 4 barbati – calamus, Dreus, Faustus si Migio – care ii fusesera anterior sclavi iar acum, eliberati, continuau sa fie devotati participanti la evenimentele finantate de fostul stapan.
Episodul 12: Marcus Agrippa in Est
Bibliografie
Dio Cassius “Istoria romana”, Editura: STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1984, vol 2, cartea XLVIII
Suetonius, “The Lives of Caesars” – “Life of Tiberius”, varianta online in engleza/latina
Ovidiu Drimba – “Istoria culturii si civillizatiei” – volumul 3, editura SAECULUM I.O., anul aparitiei 2000
