Marcus Antonius – zanganit de arme (episod 13)

Marcus Antonius, reintors din extenuanta campanie contra partilor, se dedica in totalitate relatiei sale de dragoste cu regina Cleopatra, adoptand din ce in ce mai mult stilul de viata oriental si incercand a construi o mostenire pentru copiii lor.

Ajuns pe malurile Mediteranei dupa cumplita campanie impotriva partilor, Antonius nu-si gasea locul, anticipand revederea cu Cleopatra. Era atat de nerabdator si fericit incat nu se ferea sa lase apropiatii sa-i vada framantarile si intristarea cat timp se perpelea, asteptand venirea Cleopatrei ce se cam lasa asteptata. Antonius are atat de nerabdator incat nici să sărbătorească nu-i pria. “Adesea – ne povesteste Plutarch -, in timp ce altii benchetuiau veseli, el iesea si alerga spre malul mării pentru a vedea dacă vine. “

În cele din urmă, mult asteptata reintalnire avu loc. Cleopatra sosi, aducand cu ea îmbrăcăminte și bani pentru soldați. “Dar unii spun că n-a adus îmbrăcăminte și nici bani și că a luat banii lui Antonius și i-a dat printre soldații în nume propriu, ca și cum le-ar fi dat de la ea”. Aceasta ultima remarca a fost scrisa de Plutarch cu o vadita tendinta de a minimaliza actiunile reginei egiptene. Pe de alta parte, nu doar Plutarch gandea asa, el e, in fapt, cel ce exprima gandurile unui intreg popor roman, ranit in orgoliul propriu de a fi neglijat in favoare unei femei, fie ea si regina a Egiptului. Motivul nu e greu de inteles. Datorita Cleopatrei, Marcus Antonius se indeparteaza tot mai ferm de radacinile sale romane. Stilul lui de viata e din ce in ce mai oriental. Reintors la Alexandria, se imbraca tot mai des dupa moda estica iar comportamentul lui semana mai degraba cu a unui hedonist grec decat cu al unui respectabil roman.

Toate aceste comportamente ale lui fura la maxim exploatate de abilul Octavian.

In vestul Republicii, Octavius Cezar isi consolida puterea, invingandu-l pe Sextus Pompeius în 35 i. Hr si fortandu-l sa se retrage pe al treilea triumvir, pe Lepidus. Incepea sa devina tot mai evident ca o ciocnire intre el si Antonius era iminenta in viitor, cu atat mai mult cu cat Antonius i-a abandonat si sora, pe Octavia – la care Octavian avea mare slabiciune – in favoarea reginei Egiptului de care era indragostit pana peste cap.

Antonius ignora diversele citatii ale lui Octavian de a reveni la Roma si, in anul 34, mai duse o campanie militara in Partia, o campanie reusita de data asta iar, la intoarcere, Cleopatra pregati un mars triumfal ce isi dorea sa rivalizeze cu cele date le Roma.

Donatiile de la Alexandria

Imbatat de succes, la sfarsitul sarbatorilor, Antonius proclama Donatiile de la Alexandria. Despre aceste donatii am vorbit deja, ele au fost finalul la un triumf desfasurat ca urmare a victoriei din Partia, triumf organizat in stil roman dar nu in fata romanilor, ceea ce, in sine, fu vazut ca o insulta de catre romani. A doua zi dupa triumf, in gymnaziul de la Alexandria, Marcus Antonius declara ca Alexandru Helios si Cleopatra Selena, gemenii lui cu Cleopatra, vor conduce Armenia, Media, Partia, Cyraneia si Libia, teritorii asupra caruia nu avea, in fapt, nici un drept sa dispuna. Caesarion va domni impreuna cu mama sa Cleopatra dar declaratia cu adevarat periculoasa si cea care inflama spiritele pe termen lung fu cea in care il recunoscu pe Caesarion ca singur mostenitor al lui Caesar, atacand prin aceasta la insasi baza puterii lui Octavian a carui principala legitimitate era faptul ca era mostenitorul legal lui Cezar.

Acesta a fost un punct critic pentru Octavian, intrucat intreaga sa legitimitate politica statea in statutul lui de mostenitor al unchiului sau, generalul Cezar.

Aceste donatii au fost primite cu o tacere sinistra de la Roma. Antonius anunta aceste Donatii la Roma tocmai in speranta ca Senatul le va aproba. Dar contrar asteptarilor sale, Senatul, la presiunile lui Octavian, declara incheiata sefia lui Antonius in Orient. Relatia continua sa se deterioreze in urmatorii ani, Octavian cerand constant lui Antonius sa vina la Roma pentru judecata. Antonius il ignora cu incapatanare.

Razboiul de PR

In anii urmatori Donatiilor, Octavian incepu la Roma o campanie agresiva prin care il portretiza pe Antoniu drept un general slab condus ca o marioneta de o regina straina si dubioasa din punct de vedere moral. Faptul ca Antonius isi numea iubita regala, pe Cleopatra, cu apelativul de “regina a reginelor” iar pe fiul acesteia, Caesarion, “rege al regilor”, avu darul de a-i face pe multi romani sa treaca automat de partea lui Octavian.

Din Alexandria, Antoniu incerca a-l ignora pe Octavian si toate provocarile acestuia, lansand, in acelasi timp, zvonul ca acesta fusese adoptat de unchiul lui doar pentru ca…. fusese sedus, la modul romantic, de tanara sa ruda.

Dar, la genul asta de intrigi, Octavian era cel mai bun. Si nu rata nici o ocazie de a-l face pe Antonius sa iasa in pozitie de offsaid in fata publicului roman. Cand termenul celui de-al doilea Triumvirat se apropia de final, el anunta ca nu mai doreste titlul. Cand Antonius ezita, intr-o prima faza, sa denunte Triumviratul, Octavian profita imediat de ocazie pentru a-l acuza ca e un tiran avid de putere. O acuzatie ironica tinand cont ca nici Octavian impartasea in fapt aceleasi aspiratii de putere de care il acuza pe Antoniu.

Tot conflictul mocnit a izbunit pe fata in anul 32 i. Hr. Puterile consulare ale lui Antonius au fost revocate iar Statul roman era gata de a declara razboi Cleopatrei. O noua nuanta subtila: nu se declara razboi direct lui Antonius, intrucat Octavian, abil psiholog, nu vroia sa dea impresia romanilor ca incepe un nou razboi civil. Expirarea triumviratului se petrecuse deja de un an fara sa existe vreo initiativa de reinnoire. Tot in anul 32 i. Hr, Antonius divorta de Octavia, acuzand-o de infidelitate !!!!, in timp ce pe Octavian il declara un uzurpator.

Acesta ii raspunse declarandu-l vinovat de ducerea unor razboaie ilegale. Dar nu se multumi doar cu atat. Forta lucrurile chiar mai departe: intra in tempul sacru al vestelelor si confisca testamentul lui Antonius, incalcand prin aceasta orice tabu traditional al romanilor. O miscare indrazneata dar riscanta.

Testamentul lui Antonius

Totul incepu cand doi dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Antonius, Titius și Plancus, au trecut de partea lui Octavian, nemultumiti de puterea pe care Cleopatra o avea asupra prietenului lor. Mai mult, hotarara sa-l informeze despre testamentul făcut de Antonius. Cei doi prieteni stiau deja continutul acelui act si stiau ca va fi extrem de iritant pentru puterea dar si pentru populatia de la Roma. Testamentul propriu-zis era incredintat vestalelor. Cand Octavian l-a cerut, vestalele l-au informat ca ele nu il vor da…… dar dacă va merge să-l ia, ele nu-l vor împiedica. Cu alte cuvinte, un fel de refuz deghizat in aprobare.

Deindata ce l-a citit, Octavian considera ca e necesar de urgenta ca, adunând Senatul, sa-l citeasca înaintea tuturor. Potrivit testamentului citit de data asta in prezenta senatorilor romani, toata lumea afla ca Antonius isi dorea sa fie ingropat la Alexandria dupa moarte, Caesarion era recunoscut ca mostenitorul lui Caesar in dauna lui Octavian iar cea mai mare parte a averii lui, in mod ilegal, era lasata Cleopatrei si copiilor lor. Aceasta nu era doar o simpla alunecare a lui Antoniu din bunele obiceiuri romane. Aceasta era, din punct de vedere al romanilor, tradare.

Hotarat sa apese la maxim pe pedala conflictului cu Antonius, Octavian avu grija ca nenumarate alte acuze (care de care mai grave) sa curga la adresa lui Antonius. Astfel, Calvisius, unul dintre prietenii lui Octavian, l-a acuzat ca dăruise Cleopatei toate bibliotecile (care insumau peste 200.000 de carti) orașului regal Pergamum, că a ofensat efesenii numind-o in prezenta lor pe Cleopatra doamna lor suverană, ca, de multe ori, așezat în tribunalul său și în scaunul de stat, dând audiență tuturor regilor și prinților in calitatea sa oficiala de reprezentat al Romei, primea scrisori de dragoste de la Cleopatra, scrise în table din onix sau cristal și că, nerabdator, le citea inca stând pe scaunul de oficial.

Astazi multi istorici cred ca, macar parte din acuzatii, erau inventate. In mod special cele aduse de Calvisius, omul lui Octavian. Exista chiar suspiciuni ca, macar parte din testamentul lui Antonius, a fost, in fapt, modificat sau chiar falsificat cu totul. Daca acest lucru este adevarat sau nu, este aproape imposibil sa mai poate fi probat acum cu siguranta. Scopul intregii campanii de defaimare a reputatiei lui Antonius a fost atins si continutul acelui testament s-a dovedit suficient pentru a-i face pe romani sa-l sprijine pe Octavian.

Posesivitatea Cleopatrei

Totusi Antonius avea inca multi adepti. Iar acestia incercara sa ia legatura cu el printr-un anume Gemeniu ce a fost trimis la Antonius, să-l roage a fi cu atenție pentru ca, nu cumva, prin nebagare de seama, sa ajunga sa fie socotit dușman al poporului Romei.

Gemenius, ajuns în Grecia, a devenit repede tinta geloziei Cleopatrei. Aceasta, inevitabil, intelegand probabil intreaga situatie politica de la Roma, crezuse că Gemenius venise să-i sustina cauza Octaviei, asa incat a facut eforturi sustinute ca acesta sa nu se poata apropia de Antonius.

Intr-un final, in timpul unui banchet, Antonius, sezand la masă, l-a intrebat direct ce vânt l-a adus acolo. Geminius, lipsit de prea multa diplomatie, ii spuse ca atata vreme cat Cleopatra nu e trimisa inapoi in Egipt, cei din Roma nu-i vor aproba actiunile. Spusele lui ii cazura rau lui Antonius. Cleopatra, observand reactia, i-a răspuns: „Te descurci bine, Gemenius”, dupa care adauga, „să spui acum adevărul înainte de a fi obligat sa o faci din cauza chinurilor”. Cuvintele ei semanau a amenintare iar, câteva zile mai tarziu, Gemenius fugi la Roma. 

Cleopatra, in efortul ei de control absolut asupra lui Antonius, a indepartat tot mai mulți dintre slujitori și prieteni lui credincioși. Astfel, Dellius istoriograful, a scris că a fugit din tabara lui pentru că medicul ei Glaucus i-a spus că Cleopatra a pus în secret să-l omoare. Bineinteles, e greu sa probam in ce masura relatarile defaimatoare la adresa lui Antonius sau al Cleopatrei ce circulau intre romani, erau si adevarate dar au functionat exact in directia dorita de Octavian. Cand acesta a considerat ca, de la un punct, nimeni si nimic n-au stat in calea declararii unui razboi deschis impotriva Cleopatrei.

Declaratii de razboi

Dar de e război deschis împotriva Cleopatrei și nu contra lui Antonius?

In primul rand, pentru ca Octavian nu dorea sa creeze impresia izbucnirii unui nou razboi civil.

In al doilea rand, Antonius a fost declarat, din punct de vedere al romanilor, ca incapacitat de slabiciunea lui pentru regina Cleopatra. Octavian chiar a precizat, că Antonius nu mai era stăpân pe sine, fiind orbit de farmecele și otrăvurile amoroase ale exoticei regine egiptene.

Chiar si universul, ne asigura Plutarch, ne arata semnele caderii lui Antoniu: un cutremur ce a scufundat orasul Pisarium, templul lui Hercule incendiat de fulgere la Patras in timp ce Antoniu era acolo, statuia lui Bachus (patronul lui Antonius) aruncata la pamant de un vant “teribil” la Atena.

Toate zvonurile si profetiile circulau harnic, pregatind mental poporul roman pentru razboiul contra unuia din generalii sai.

Ca punct culminant al acestei propagande, intr-o sesiune senatoriala furtunoasa, Senatul declara razboi lui Antoniu, oferind lui Octavian personal puterea si dreptul de a lupta cu rivalul lui.