Bătălia navală de la Cumae: Sextus Pompei și furtuna care l-a salvat

Bătălia navală de la Cumae. Capriciile vremii aproape îl lasă pe Octavius fără flota.

Caius Octavius, viitorul imparat Augustus, portret tanar — tanarul Caius Octavius, viitorul Octavian Augustus
*photo credit: Gautier Poupeau from Paris, France, CC0, via Wikimedia Commons*

Cauzele bătăliei de la Cumae

În episodul trecut tocmai povesteam despre unul din motivele izbucnirii conflictului ce a dus la revolta siciliană: dezertarea lui Menodorus din tabăra lui Sextus în cea a lui Octavian. Acesta refuză să-l predea înapoi lui Sextus. În ciuda păcii încheiate doar cu un an în urmă, cele două părți sunt mai antagonice ca niciodată și gata de război la cea mai mică provocare.

Moneda cu Sextus Pompei emisa in Sicilia, 37–36 i.Hr. — Dinar de aur cu figura lui Sextus Pompei, dinar emis in Sicilia pe la 37/36 i.Hr.
photo credit: Siren-Com, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Din punctul meu de vedere, multe se întâmplau și, acumulându-se, duceau la această situație de fapt.

În trecut, Sextus avusese o atitudine mai conciliantă și părea mai degrabă să provoace necazuri pentru a fi băgat în seama decât ca să capete cu adevărat putere.

După pacea de la Misenum, poziția lui Sextus pare să se radicalizeze întocmai cum era deja radicalizată poziția lui Octavius.

Este clar că această radicalizare nu apăruse din neant. Doar că este greu să precizăm ce anume s-a întâmplat.

Scriitorii antice vorbesc despre intrigile din anturajul ambilor oameni, anturaje care, în egală măsură, încercau să submineze pacea tocmai încheiată.

Se prea poate ca și antipatia ce și-o purtau cei doi să fi crescut între timp la niște cote ce nu mai lăsau loc de înțelegere.

Cert este că Sextus a luat la un nivel foarte personal faptul că Octavius l-a luat sub protecția lui pe Menas, fostul lui om de încredere.

Posibil și că Sextus să fi avut o toleranță foarte mică la trădare – lucru de înțeles de alfel, ținând cont și de istoricul tatălui său – iar faptul că Octavius ținea partea unui om al său cu care el se afla în conflict, a fost ultima picătură într-o poveste în care el acționase mai tot timpul cu o oarecare precauție.

Pe de altă parte, Octavius avea de câștigat în urma alianței cu Menas. Obținu sub autoritatea lui, fără a ridică un deget măcar, Sardinia și Corsica pe care fostul secund al Sextus i le-a cedat deîndată.

Pentru Octavius era clar că eventuale consecințe erau de așteptat. Ne dăm seama de asta din reacția lui imediată. A întărit coata italiană pentru a-l împiedică pe Sextus să mai facă raiduri, a dat comandă la Roma și Ravenna de construcție cât mai rapidă a unor trireme și trimise în Iliria mesaje către armata să se îndrepte înspre Italia.

Menas fu răsplătit generos pentru gestul său de a schimba taberele: i-a schimbat statutul din libert (sclav eliberat) în om liber(cu niște drepturi aferente mult mai consistente) și i-a dat poziția de secund în flota română, imediat sub amiralul Calvisius.

Nerăbdător, îl trimise pe Cornificius să meargă la Tarentum și să aducă tot echipamentul și vasele ce erau pe cale a fi terminate.

Probabil acest ultim ordin a ajuns să-l regrete.

În timp ce Conficius revenea, o furtună a distrus din întreagă flotă fix nava amiral ce fusese construită pentru Octavian personal. Normal, superstițioși cum erau romanii, imediat această fu văzută că un semn rău.

Octavian trebui să ducă multă muncă de lămurire scriind scrisori și tinând predici soldaților în care îl acuză pe Sextus de piraterie și de încălcare intenționată a tratatului de la Misenum, aducând ca dovadă mărturia lui Menas și a piraților care-l urmaseră.

De la acest moment, nici Sextus nu pare să mai aibă vreo reținere și, ca răzbunare pentru sprijinul acordat lui Menas, Menecrates, libert și unul din comandanții săi, fu trimis să atace Volturum, având mâna liberă să terorizeze întreaga regiune a Campaniei.

Castel Volturno, Campania – tinta raidurilor navale ale lui Sextus Pompei — Castel Volturno, unul din tintele atacurilor piratesti conduse de Menestrates, in anul 38 i. Hr

Inevitabil, Caesar își pregăti și el armata și îl numi comandant al flotei pe C. Calvisius Sabinus, avându-l ca secund la conducere pe fugarul Menas.

Confruntarea navală dintre Octavian și Sextus Pompei

În 38, Octavian lansa un atac surpriză asupra lui Sextus.

Sabinus și Menecrates s-au ciocnit la Cumae iar Octavian pierdu cea mai mare parte a flotei sale.

Sabinus nu prea avea șanse contra lui Menecrates și oamenilor lui și era evident că înfrunta niște marinari experimentați și încercați în fața cărora avea puțini sorți de izbândă.

Lupta era practic castigată de oamenii lui Sextus doar că Menecrates, în mod prostesc, îl atacă,„cu nespusă ură” personal pe Menas și în timpul luptei fu omorât. „Moartea lui Menestrates (….) pricinui lui Sextus o pierdere la fel de mare cu cea încercată de Caesar. Așa că Sextus nu revendică victoria și nici Octavius nu se plânse că a fost învins.”

Văzându-și comandantul mort, oamenii lui Menestratus se retraseră dar, în drumul lor către Sicilia, fuseseră văzuți de Calvisius Sabinus care, cu avânt, porni în urmărirea lor însă, ajuns la Scylla, „se ridică pe neașteptate un vânt aspru care îi sfarâmă de stâncile promontoriului mai multe corăbii, târî în fundul apei învolburate alte vase și le împrăștie pe toate celelalte.”

Flota lui Caesar era în derivă. Profitând de ocazie, Sextus își trimise unul din oameni, un anume Apollophanes, împotriva navelor lui Caesar care încercă rapid o strategie așezându-și una lângă altă, „corăbiile sale, dispuse cu prora înainte,” iar acestea „nu lăsau inamicului nici o posibilitate de a ținti fără greș; dimpotrivă, cum erau mai solide și mai înalte, aveau putința de a-și arată superioritatea”, așa încât Apollopahnes, cu suficient de mult spirit tactic, schimbă strategia: „de câte ori era respins, el își transporta răniții și oamenii obosiți pe alte corăbii (….) reimprospatandu-și astfel forțele și repetând neîntrerupt atacurile în cursul cărora folosea torțe incendiare„.

Octavian fu nevoit să se retragă și, urmărit fiind, scapă numai pentru că niște corăbii tăiară calea adversarilor, împiedicându-l pe Apollopahnes să mai nimicească sau să captureze alte vase. În cele din urmă, căpitanul lui Sextus renunță să-i mai urmărească dar mai mult pentru că, între timp, se lăsase noaptea decât din alte motive.

Furtuna de la Scylla – capriciile Fortunei

Dar pățaniile lui Octavius și ale flotei sale nu se încheiară aici. A doua zi, vremea îi jucă o nouă festă. În timp ce vasele erau ancorate în port, se porni o „furtună cumplită”.

↥ In harta de mai sus aveți fixată locația Scilla unde flota lui Caesar a fost devastată de furtună

Marinar cu experiență, Menas, observând vremea, salvă în mare parte flota lui Sabinus prin simplul fapt ca o scoase în larg unde vasele puteau face față violenței furtunii mult mai bine.

În schimb, flota lui Octavius, plină de oameni obosiți încă după o zi precedentă istovitoare și neștiind „secretele mării”, suferi pierderi grele.

Corăbiile purtate de violență furtunii s-au desprins din ancore și s-au izbit de țărm, făcându-se țăndări. Mai rău, furtună se întețise o dată cu căderea nopții iar mulți oameni rătăciți în beznă și înnebuniți de zgomotul asurzitor al furtunii „au pierit în chip jalnic”.

Orice plan ar mai fi avut Caesar să atace Sicilia dispăru ca un balon de săpun după această furtună. Când vestea se află la Roma, în capitală izbucniră revolte de teama unei noi foamete provocată de vreo blocada maritimă.

Reprezentare a zeului Neptun, asociat cu Sextus Pompei

Sextus, mai ales după a doua furtună ce a priciniut atâtea pagube lui Octavian, „nu mai putea de fericire și, mai convins decât oricând că era într-adevăr fiul lui Neptun, umblă îmbrăcat într-o haină lungă, de culoare azurie.”

Inevitabil aduse sacrificii de mulțumire protectorului său zeiesc, „În chip de jertfă, el aruncă în strâmtoare cai și, după câte spun unii, și oameni.”

Agrippa revine în scenă

Credeați că am uitat de prietenul nostru, Agrippa? În nici un caz. Este adevărat, începusem seria despre viața lui Agrippa dar, dată fiind contribuția acestuia la infrângerea revoltei siciliene conduse de Sextus, mi s-a părut mai corect să facem un sumar al evenimentelor legate de mișcarea lui Pompei până la momentul în care, la chemarea disperată a lui Octavian, Agrippa revine din Germania și ia frânele situației în mână.

La momentul delicat de după lupta de la Cumae îl găsi Agrippa pe Octavius care, deîndată ce îl văzu, îi dădu titanică sarcină a organizării si antrenării unei flote capabile să facă față armatei de pirați experimentați a lui Sextus.

citește următorul episod: Agrippa reorganizează flota lui octavius seria revolta siciliană