Marcus Antonius, o adolescenta turbulenta (episod 2)

Marcus Antonius, viitor general si politician roman, a avut o adolescenta turbulenta, dominata de viata in gasti romane, aventuri cu femei, petreceri dezmatate si jocuri de noroc. Cum a ajuns Marcus Antonius unul dintre cele mai faimoase personaje istorice romane.

La 12 ani, Antonius ramane fara tata. Mama lui se recasatoreste curand cu senatorul Cornelius Lentulus. Antonius paseste de acum in adolescența care, prin toate experientele contrastante prin care va trece, va avea un impact major asupra vieții și deciziilor sale viitoare.

Viata intr-o gasca de nobili romani. Prietenia cu Curio.

Inceputurile adolescentei ii sunt marcate de vagabondajul cat era ziua de mare pe strazi, alaturi de cei doi frati ai lui si alti prieteni. Intre acesti alti prieteni se remarca un anume Curio cu care a legat o legatura mai stransa – unii insinueaza ca era chiar o legatura carnala.

De fapt, acei “unii” era oratorul Cicero care a aruncat aceasta acuza in Filipicele sale. Aceasta afirmatie trebuie luata cu maxima precautie, nu de alta dar intreg scopul oratorului roman la acel moment era de a terfeli numele acestui lider politic in ascensiune si de a-i submina autoritatea.

Lumea lui Curio, lumea care atunci il tragea ca un magnet pe tanarul Antonio, era una dezordonata, penduland intre dezmaturi bahice in compania unor femei usoare si nopti pierdute la jocuri de noroc. Acesta viata l-a sedus si absorbit pe tanarul Marcus iremediabil. “Curio – spune Plutarch – a fost ca o ciuma pentru el”. Acompaniat de acest prieten care il indemna la rele, Antonius a intrat intr-o spirala a cheltuielilor excesive, ajungand sa aiba la o varsta mult prea frageda o socanta datorie de 250 talanti – suma care azi este echivalentul la 5.000.000 dolari – suma al carui garant era insusi Curio. Suma era enorma la acea vreme, chiar si pentru cel mai bogat nobil roman.

Tatal lui a aflat de toata tarasenia si i-a interzis lui Curio sa mai vina in casa lor si sa mai aiba legaturi cu fiul lui. Cand spun cuvantul tata, presupun ca e vorba de al doilea sot al mamei lui, senatorul Cornelius Lentulus. Plutarch nu face precizare necesara. Nu de alta dar daca ar fi fost vorba de primul tata, cel biologic, asta inseamna ca micul Antonius a inceput sa duca o viata de betii si dezmat inca inainte de 12 ani. Categoric insa toata aceasta indatorare s-a petrecut inainte de anul 63 cand Corneliu Lentulus, al doilea sot, al mamei, cade asasinat in cadrul persecutiei celor care au participat la conjuratia lui Catalina.

La orice varsta le va fi facut, datoriile lui banesti s-au tot rostogolit si, in legatura cu ele, ar fi avut loc presupusa lui casatorie cu Fadia, fiica unui libert (fost sclav) foarte bogat. Daca aceasta casatorie si copiii rezultati din ea au existat cu adevarat, este o dilema pentru mine – si nu numai pentru mine. Singurul care a pomenit de ea este Cicero si multa vreme am refuzat gandul ca marele orator ar fi putut minti intr-un asemenea hal doar in scopul de a-si ponegri un dusman politic. Totusi am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea minciunii lui Cicero, intrucat mi se pare suspect ca acea familie sa fi disparut chiar cu totul, fara urma, din viata altfel meticulos documentata a lui Marcus. Pe de alta parte, este la fel de drept ca Antonius va capata, in timp, obiceiul de a se descotorosi de persoane apropiate in momentul in care acestea nu mai corespundeau stilului de viata, ambitiilor sau, pur si simplu, interesului lui de moment. Asa au patit atat Antonia, prima lui sotie oficiala cat si Fulvia si Octavia, a doua si a treia treia lui consoarta.

Deci, in concluzie, e greu de dat un verdit final pe aceasta speta.

Prietenia cu Clodius Pulcher

Indepartat de Curio la insistenta familiei din cauza datoriilor banesti la care acesta il impinsese, rebelul Marcus Antonius pare totusi atras iremediabil de acest gen de oameni periculosi. Curand s-a imprietenit cu Clodius, caracterizat de Plutarch drept unul dintre cei mai malefici tribuni ai vremii. Clodius facea parte dintr-o veche si nobila familie romana – familia Claudii – si era inrudit cu un numar mare de politicieni proeminenti ai vremii.

Desi era aristocrat de origine, cumva reusise sa devina reprezentant al plebeilor in numele carora a fost ales, mai tarziu, tribun in anul 58 i.Hr. Prin prietenia cu Clodius, Marcus Antonius a ajuns sa fie implicat in lumea bandelor romane care, la acel moment, starneau multa agitatie si debandada la Roma. Se stiu putine despre ce a facut detaliat in aceasta perioada, se stie doar ca a fost implicat in bandele lui Pulcher si ca, foarte posibil, era implicat si in cultul Lupercaliilor al caror magister a devenit mai tarziu. Dar despre Lupercalii vorbim alta data.

Mama sa – si, foarte probabil, familia ei – a incercat sa il indeparteze de acest periculos stil de viata si sa-l ghideze spre o viata mai asezata si mai onorabila care sa-l aduca spre o ascensiune politica sigura si onorabila.

Din aceste incercari face parte si trimiterea lui Marcus la studiu in Grecia in anul 58 i. Hr. dar si casatoria lui ceva mai tarziu, in anul 55 i. Hr., cu verisoara primara, Antonia. Tatal acesteia era, la acel moment, un influent politician, fost consul roman (64 i. Hr.) si sustinator al lui Iulius Cezar.

Studii in Grecia

In anul 58, anul in care Clodius ajunge tribun si se casatoreste cu Fulvia, Marcus Antonius pleaca din Roma in Grecia.

Motivele acestor plecari erau, in primul rand, datoriile banesti uriase pe care le avea dar si faptul ca activitatea lui in banda lui Clodius ii atrasese multe dusmanii ce deveneau tot mai periculoase.

Oricare ar fi fost motivele reale ale acestei plecari, ea a fost una care i-a priit. In Grecia, conform lui Plutarch, “si-a impartit cea mai mare parte a timpului, cateodata in razboaie, si altfel in studiul elocintei” si al filozofiei. Ce a studiat, in mod deosebit, a fost un stil de oratorie numit asiatic, foarte popular la acea vreme. Totusi, remarca Plutarch, Marcus exersa acest stil “la fel ca manierele si viata sa: era plin de infatuare, curaj prostesc si ambitie desarta.”

Acum sa nu ne inchipuim ca, pana la aceasta varsta, Marcus Antonius nu avusese nici un fel de instructie academica. Ba dimpotriva, avusese acasa profesori privati. Unul din dascalii lui la Roma este cunoscut ca fiind un anume Sextus Clodius care preda lectii de retorica si elocinta – atat greaca si latina. Doar ca, in acea perioada a vietii sale, nu se dedicase cu ardoare acestor preocupari.

Insa ajuns in Grecia, fu fascinat de cultura greceasca cu tot ce continea aceasta: literatura, filozofie, arhitectura. Dragostea lui pentru civilizatia greceasca va dura pana la sfarsitul vietii si deveni dornic, cumva, sa se ataseze si sa se regaseasca in ea.

Astfel a aparut cu pretentia ca familia lui se tragea din Anton, unul din fiii lui Hercule iar pentru ca aceasta idee sa intre in mintea concetatenilor, s-a dedat la tot felul de extravagante – de la inhamatul la propriul car al unor lei la imprimarea unui leu pe propria moneda. Aspectul fizic si-l slefuieste in acelasi stil. Era deja un barbat aspectuos, cu o tinuta masculina. Pentru a accentua clamata origine herculeana isi lasa, de asemenea, barba dupa moda greceasca, iar tinuta ii era alcatuita dintr-o sutana lunga pana la genunchi, la mijloc era incins cu o curea de care atarna sabia iar deasupra purta o mantie cu care isi acoperea umerii.

Primul pas in cariera de militar

La un an dupa sosirea in Grecia, are loc o alta intalnire hotaratoare pentru destinul sau. Gabinius, proconsul, un politician de marca la acel moment, mergand in Siria, il intalneste pe Marcus Antonius in Grecia si ii propune sa il insoteasca in campania militara pe care tocmai o desfasura. Mai mult ca sigur, nu era prima lor intalnire. In anul 59 i. Hr, Gabinius participase la alegeri pentru functia de consul, functie pe care a obtinut-o in final, nu fara ca acest rezultat sa nu fie suspectat de a fi fost fraudat. Suspiciunea a crescut in momentul in care Clodius Pulcher, amicul lui Marcus Antonius pe care deja il cunoastem, a obtinut ulterior de la Gabinius favoarea exilarii din Roma a lui Cicero.

Ce anume l-a facut pe Gabinius sa-i propuna lui Marcus Antonius o cariera militara nu este clar. Poate a vazut in tanarul rebel si bataus de banda calitati (inca) ascunse de militar veritabil. Sau, poate, o face trimis de influenta lui familie romana care dorea sa-l vada pornit pe un drum de viata onorabil. Ori, foarte posibil, Gabinius incerca sa recruteze cat putea de multi tineri putea.

Oricare ar fi fost motivele lui Gabinius, Marcus Antonius i-a refuzat, intr-o prima instanta, oferta, precizand ca nu doreste sa se alature armatei ca simplu cetatean. Dar Gabinius nu se lasa si pluseaza, oferindu-i comanda calaretilor. Propunerea este acum irezistibila si, gadilat la orgoliu, Marcus Antonius accepta, facand astfel un prim pas intr-o cariera ce il va propula intr-o pozitie de mare putere si, intr-un final, intr-o figura extrem de cunoscuta a istoriei.

Bibliografie

Marcus Tullius Cicero – “Filipice – discursuri impotriva lui Marcus Antonius”, Editura pentru literatura universala, traducerea Dumitru Craciun, Bucuresti, 1968

Plutarch, “Viata lui Marcus Antonius”, editie online in engleza