Marcus Agrippa – furtunile din inima puterii (29 – 23 i.Hr.) – episod 9
Marcus Agrippa, secundul celui mai puternic om al Romei, avanseaza inca un pas in inima puterii prin casatoria cu nepoata lui Augustus. Se cauta un mostenitor pentru cazul in care bolnaviciosul Octavian ar muri.
In anii urmatori dupa infrangerea lui Marcus Antonius, Octavian, bucurandu-se de victorie, pare pus, in acelasi timp, in fata unei decizii majore. Care va fi directia spre care o va lua forma de guvernamant a Romei? Aceasta dilema a fost una ce a impartasit-o cu apropiatii sai “Agrippa si Maecenas – cu care impartasea cele mai ascunse proiecte ale sale.” (Dio Cassius, LII, 1) Cei doi prieteni sunt uneltele prin care Dio Cassius, intr-un capitol dedicat) ne prezinta cele doua optiuni: republica sau monarhie. Cei doi prieteni chiar tin fiecare cate un discurs sustinandu-si parerea. Nu spun neaparat ca aceste conversatii nu au avut loc dar putin probabil ca ele sa fi fost atat de publice. Nu putem insa nici sa neglijam faptul ca Dio Cassius ar fi putut avea acces la niste surse care ar fi redat veridic dialogurile respective. Agrippa, din relatarea lui Dio Cassius, este un om ce promoveaza o anume prudenta si mult pragmatism, filosofand asupra faptului ca “acolitii culeg roadele indiferent de ce si-ar dori, feriti de invidie si de primejdie, in vreme ce atotputernicii devin tinta manifestarilor de pizma si de ura.”
Totii cronicarii sunt de acord asupra bunei credinte a lui Agrippa. Acesta nu era manat in nimic nici de “rivalitate sau ambitie sau ca sa se faca egal cu Augustus, ci din loialitate sincera si un zel continuu pentru binele obstesc.” Augustus i-a raspuns aratand respect loialitatii acestuia “caci pe Agrippa il stima mai presus de oricine.” Augustus realiza cat de norocos fusese sa aiba un asemenea prieten in care sa se poata increde. “El acorda colegului sau de consulat Agrippa fasciile care se cuveneau rangului sau, iar o parte le folosi pentru sine” si ” fara sa stea pe ganduri, ii dadu de sotie pe nepoata sa si ii conferi dreptul sa aiba un cort identic cu al sau ori de cate ori plecau impreuna in campanie. Cuvantul de ordine era dat de ei amandoi.” (Dio Cassius LIII, 1) Ca urmare a damnatio memoriae aplicata pe numele Marcus Antonius, o statuie a acestuia a fost refacuta inlocuindu-se capul cu cel al lui Marcus Agrippa. A primit de asemenea un steag aparte (vexillum), o mosie in Egipt si mai multe proprietati valoroase in Roma.
Cine este noua sotie a lui Agrippa?
Am povestit intr-o postare anterioara cate putin din viata privata a lui Agrippa si cateva detalii despre prima lui casatorie cu Caecilia Attica, fiica mult apreciatului de toate gruparile Atticus. Ce nu stim este modul in care aceasta casatorie s-a terminat. Doua presupuneri pot fi luate in seama: moartea primei sotii la o data neprecizata sau – o varianta mai credibila – a unui divort.
In anul 28 i.Hr., Agrippa ca barbat liber se casatoreste cu Claudia Marcella. Aceasta, nascuta in anul 53 i.Hr., era fiica din prima casatorie a Octaviei cu Gaius Marcellus, sora lui Marcellus, viitorul ginere al lui Augustus, si nepoata de sora a lui Octavian insusi. Nu avem de unde sa stim daca intre cei doi soti a existat si o simpatie initiala sau casatoria a fost una exclusiv politica. Avand – cum deja stim, un caracter foarte serios, Agrippa a fost un sot fidel si dedicat familiei. Cei doi au avut impreuna mai multi copii dar nu e clar cati au fost cu exactitate si nici macar cati au supravietuit copilariei. Concret, stim de o fiica (a treia fiica a lui Agrippa), nascuta la o data necunoscuta, numita Vipsania Marcella. O a doua posibila fiica se poate sa se fi nascuta si purtand tot numele Vipsania iar existenta acestei a patra fiice este inca foarte dezbatuta.
Octavian schimba fata Romei politice iar Agrippa il secondeaza
In timp ce Octavian a stat departe de Roma vreme de trei ani, fiind implicat in acapararea si pacificarea Egiptului si in consolidarea puterii romane in Siria, la Roma Agrippa este cel ce tine situatia sub control. Revenit in Roma in anul 29, Augustus a inceput a lucra intens pentru o reforma a statului roman secondat de Agrippa, coleg de consulat. Tot impreuna cu Agrippa, a organizat si niste jocuri in cinstea victoriei de la Actium dar, din cauza unor probleme de sanatate, a fost nevoit sa lase intreaga sarcina in seama prietenului sau.
Anul 27 i.Hr.
Anul 27 a debutat cu un discurs tinut de Octavian in fata Senatului si, spre surprinderea majoritatii prezente (apropiatii lui stiind ce se pregatea), a anuntat ca renunta la puterile sale si ca reda Senatului controlul provinciilor, armatelor si legilor. Deja avusese loc Un fel de epurare a Senatului al carui numar devenise exagerat de mare in membrii: 1000. Intr-un final, numarul a coborat la 300 iar Caesar personal a fost numit Princeps Senatus – “Primul om in Senat” – o pozitie care, istoric vorbind, nu avea valoare politica dar era acordata doar celor mai meritorii membrii. Lucrurile in imperiu se linistisera iar populatia nu se simtise niciodata mai confortabila si mai prospera. Ascultand pe Octavian renuntand la pozitia de putere, senatorii, adepti ai lui, au realizat brusc ca toata aceasta stabilitate comoda putea dispare rapid in salbaticia luptelor pentru putere. O alta parte a senatului nu era sigura ce reactie sa aiba si, chiar si cei ce nu il agreau, nu isi doreau cu adevarat sa se intoarca in perioadele de incertitudine din perioada razboaielor civile. Asa se facu ca nimeni nu se opuse practic celor care i-au oferit pozitia de proconsul peste teritoriile imperiului roman in afara Romei – oferindu-i practic controlul imperiului. Iar Cezar, dupa ce s-a lasat putin rugat, a acceptat. Realizand ca aceasta crestere a puterii sale il va face o tinta sigura, a dat un decret prin care garzile sale de corp erau platite dublu fata de un soldat normal.
Cateva zile mai tarziu, secondat de Agrippa, Octavian prezinta proiectul sau de reimpartire administrativa a imperiului, proiect ce prevedea o prima impartire a lor in provincii proconsulare si provincii propraetoriene. Primele urmau a fi sub comanda Senatului si conduse de un proconsul numit anual de Senat. In al doilea tip de provincii – numite, mai tarziu, imperiale – primeau un legati desemnat pentru trei ani personal de Octavian, cu aprobarea Senatului. Initial aceasta intelegere fusese stabilita pentru 10 ani dar ea se va prelungi. Provinciile propraetoriene erau provincii de granita unde era in mod special comasata armata romana, ceea ce a adus, in fapt armata sub controlul direct al lui Octavian.
O data pus la punct toate aceste probleme politice si organizatorice, Octavian pleaca in provincii pentru trei ani. Cel mai probabil, aceasta calatorie a facut-o pentru a-si consolida autoritatea de-a lungul si latul imperiului dar unii istorici sugereaza ca, macar partial, aceasta calatorie a fost facuta pentru a atenua sentimentul ca, prin noile puteri dobandite de la Senat, se transforma intr-un dictator.
Si pe cine credeti ca a lasat la Roma capetenie? Bineinteles, pe Marcus Vipsanius Agrippa.
In cautarea unui mostenitor
Aflat intr-o campanie militara in Hispania, Augustus a cazut la pat, posibil de febra tifoida. Incercand a fi tratat cat mai bine, a fost transferat pe tarmurile Mediteranei – la Tarraco – unde Livia il ingrijeste. Starea lui este atat de proasta incat nu a putut fi prezent la nunta unicei lui fiice, Iulia, – acum in varsta de 14 ani – cu Claudius Marcellus, fiul surorii lui, Octavia. Cand nunta fusese hotarata, Augustus sperase ca va prezida personal ceremonia dar, prea slabit fiind, nu a putut ajunge. Cereminia s-a tinut totusi si a fost prezidata – de cine altcineva decat Agrippa care nu e doar secundul in autoritate a lui August ci si cumnatul mirelui, a doua lui sotie fiind sora lui Marcellus.
Într-un final s-a intremat si a reusit sa revina la Roma in anul 24. Prietenia cu Agrippa este mai trainica ca niciodata si nu ezita sa arate acest lucru cu orice ocazie. astfel cand casa lui – fosta resedinta a lui Pompei si Marcus Antonius – a ars, l-a invitat sa se mute la el acasa si – conform lui Dio Cassius – “Agrippa nu a fost în mod nefiresc mândru de aceste onoruri.”
Doar ca situatia precara prin care trecuse in anii anteriori, l-a facut pe Augustus sa-si puna cu infrigurare problema unui mostenitor. Deloc surprinzator la bursa zvonurilor exista un favorit: Claudius Marcellus, nepotul si ginerele lui. Iar aceste zvonuri nu erau fara temei. Inca de la întoarcerea lui Augustus la Roma, “lui Marcellus i s-au acordat mai multe privilegii și promoții menite să accelereze cariera sa politică, poate chiar cu el ca succesor în minte.” (Vell. Pat. 2.93.1.) Desi era departe de varsta legala pentru a ocupa vreo functie publica – avand doar 19 ani -, pentru Marcellus s-a facut o exceptie si i s-a dat și dreptul de a deveni senator printre expraetori și de a susține consulatul cu zece ani mai devreme decât varsta la care acest lucru era obișnuit. Este drept – nu a fost singurul care a beneficiat de acest tip de privilegii. Fiii Liviei din prima casatorie au primit de asemenea functii cu cinci ani mai devreme decat varsta legala. Astfel, “Tiberius a fost ales chestor, în timp ce Marcellus a fost numit aedil.” (Dio 53.28.3; Vell. Pat. 2.93.1.)
Augustus insusi era perfect constient de faptul ca nepotul lui nu era inca pregatit pentru o pozitie atat de inalta, motiv pentru care pare sa ia in calcul ca alternativa si posibilitatea de a reveni la regimul republican clasic.
Intr-un final, realitatea a facut ca aceasta temere sa capete un caracter presant.
“Augustus – ne povesteste Dio Cassius -, detinand consulatul pentru a unsprezecea oara, impreuna cu Calpurnius Piso, a cazut iarasi bolnav pana intr-acolo sa nu mai era nici o speranta de a fi salvat. Considerandu-se pierdut, lua toate masurile necesare si dupa ce ii convoca pe magistrati, pe principalii reprezentanti ai senatului si ai cavalerilor, nu indica pe nimeni ca succesor, desi cu totii se asteptau sa-l prefere pe Marcellus pentru domnie.” Observam cu Dio Cassius subliniaza asteptarile tuturor in desemnarea unui succesor de catre Augustus. Doar ca aceasta nominalizare nu s-a intamplat in realitate. Augustus “se intretinu cu cei de fata asupra starii treburilor publice, ii incredinta lui Piso un sul de papirus pe care notase cifre privitoare la fortele armate si la veniturile comune ale imperiului iar pe mana lui Agrippa trecu inelul sau cu pecete.”
Foarte probabil ca Augustus ii incredintase sigiliul lui Agrippa doar temporar, fara vreo intentie de a-l declara in vreun fel succesor. Doar ca acest simplu gest a declansat o mica furtuna in culisele puterii.
Intr-adevar Augustus a invins boala insa, aparent, dihonia intrase intre cei pe care bursa zvonurilor ii dadea drept favoriti. Nu putem sti detaliat ce s-a intamplat in intimitatea puterii dar se pare ca tanarul Marcellus a inceput brusc sa-l vada pe Agrippa ca pe un rival. Relatarile sunt diverse de la o eventuala criza de nervi a lui Agrippa din cauza atentiei de care se bucura Marcellus pana la o eventuala autoexilare a lui Agrippa pentru a evita sa intre in vreun conflict cu Marcellus. Personal, inclin sa cred in a doua varianta intrucat o criza de gelozie pare mai putin probabila din partea unui barbat adult si sigur pe el ca Agrippa si mult mai probabila din partea unui tanar inca necopt dar vrajit de perspective de marire. Dio Cassius pare de aceeasi parere cand zice ca “Revenindu-si deci ca stare a sanatatii si inconstiintat fiind ca Marcellus nu-l mai privea cu ochi buni pe Agrippa in urma celor intamplate, (Augustus n.r.) il trimise de indata pe Agrippa in Syria, de teama sa nu izbucneasca vreo discutie sau vreo neintelegere apriga intre cei doi , care se aflau in pragul unui conflict.”
Orice s-ar fi petrecut in culise, cert este ca Agrippa paraseste Roma, stabilindu-se in insula Lesbos, in Mytilene.
harta insulei Lesbos in a carui capitala, Mytilene, a poposit Marcus Agrippa in anul 23 i.Hr.
Un autoexil cu caracter diplomatic
Si de aici incepem a ne da seama ca aparentul autoexil este foarte posibil sa fi fost, in fapt, o insarcinare de la Augustus de a se ocupa de provinciile de est peste care isi exercitase multa vreme influenta lui Marcus Antonius. Ca asa zisul exil este in fapt misiune diplomatica este intarit si de istoricul Iosif Flavius care, fara a fi la curent cu diversele barfe din Roma, ne scris ca “Agrippa a fost trimis sa-i succeada lui Caesar la conducerea tarilor de dincolo de Marea Ionica.”
Orasul Mytilene – fotografie aeriana – foto-credit: CoStef, Public domain, via Wikimedia Commons
O misiune particulara pare a fi legata de niste negocieri discrete cu partii, atat de discrete incat nici Agrippa nu se deplaseaza in zona personal ci trimite un legat. Cum s-au desfasurat exact aceste negocieri nu putem stii sigur dar cert este ca in anul 23, o delegatie din partea regelui part soseste la Roma si a inceput o comunicare deschisa intre cele doua parti.
Cat timp Agrippa isi vedea de treburi in Mytilene, tanarul Marcellus isi incepea activitatea publica ca edil al Romei prin constructia unui teatru in Camp Martius. Insa la inceputul lunii august, tanarul, aflat la acel moment in statiunea Baiae, fu lovit brusc de boala si cu tot tratamentul intensiv acordat de medicul lui Augustus, Musa, Marcellus muri. Evenimentul cazu ca un traznet asupra familiei. Augustus, extrem de suparat, facu nepotului funeralii publice la care tinu si un discurs funebru iar, dupa incinerare, ii depuse ramasitele in monumentul funerar ce tocmai il construia pentru sine insusi si pentru familie. A fost o pierdere greu de depasit in familie – atat pentru Augustus dar, mai ales, pentru mama lui, Octavia. “In memoria lui Marcellus, (Augustus n.r.) dadu numele acestuia teatrului inceput de Caesar. De asemenea dadu porunca ca in timpul jocurilor romane sa fie transportate in teatru statuia tanarului faurita din aur, o coroana tot de aur si scaunul currulis, toate aceste obiecte urmau sa fie asezate in mijlocul magistratilor care prezidau jocurile. Dar cele ce povestesc nu aveau sa se intample decat ceva mai tarziu.” Dio Cassius LIII, 30
Agrippa a primit trista veste a mortii cumnatului sau in timp ce se afla in Lesbos. Cu toate ca era indreptatit a lasa totul balta si a merge la Roma pentru a sprijini familia in aceste momente de restriste, Agrippa a ramas totusi in est si a continuat sa se ocupe de consolidarea puterii romane. Si ca parte a acestei consolidari se incadra si intalnirile cu diversi regi clienti printre care un anume Irod cel Mare inca este un nume cunoscut. Acesta, afland de prezenta lui Agrippa la Mytilene, a venit pe mare sa-l intalneasca . Intre cei doi pare sa se fi dezvoltat o amicitie bazata pe simpatie reciproca dar, este foarte drept, Irod stia cum sa intre in voia “prietenilor” de la Roma – in acest caz, despre aceasta intamplare exista relatari ca, revenind la Ierusalim, a denumit doua cele mai somptuoase incaperi din noul sau palat dupa numele celor doi protectori romani de la Roma. Pe de alta parte, Agrippa chiar l-a sustinut si protejat pe Irod intrucat curand au sosit din Gadara niste emisari cu plangeri la adresa lui Irod, acuzandu-l de diverse incalcari, dar Agrippa ii trimise direct la rege, fara a le da nici o audiere directa.
Agrippa isi vedea astfel de treburile ce ii fusesera incredintate cand primi un mesaj de la Augustus. Dar desprea asta vom vorbi in episodul urmator.
Bibliografie
Dio Cassius “Istoria romana”, Editura: STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1984, vol 2, cartea XLVIII
Suetonius, “The Lives of Caesars” – “Life of Tiberius”, varianta online in engleza/latina
Ovidiu Drimba – “Istoria culturii si civillizatiei” – volumul 3, editura SAECULUM I.O., anul aparitiei 2000
_Portrait_de_Julie_Mus%C3%A9e_Saint-Raymond_Ra_338.jpg){kind=link}
