Antonius si Cleopatra – debutul unei mari iubiri (episod 8)

Antonius si Cleopatra, unul dintre cele mai faimoase cupluri din istorie, si-au inceput iubirea cand cel de-al doilea triumvirat tocmai se nascuse. Cum a inceput legendara iubire dintre Antonius si Cleopatra.

Antonius, aflat in Asia si pregatind un război cu partii, a trimis o invitatie reginei Egiptului Cleopatra pentru a se prezinta personal înaintea lui. Aceasta simpla invitatie va declansa un sir de evenimente care vor duce la nasterea uneia dintre cele mai faimoase si tragice povesti de iubire din istorie: povestea lui Antonius si a Cleopatrei.

Cateva preliminarii

Foarte probabil, cei doi nu erau chiar la o prima intalnire. In anul 55 i. Hr., pe cand Marcus Antonius era un tanar comandant de cavalerie sub comanda lui Gabinius, au sustinut o campanie in Egipt pentru a-l restaura pe tron pe tatal Cleopatrei, Ptolemeu al XII-lea. Povestea am relatat-o destul de detaliat aici. La acea vreme, Marcus Antonius era un tanar si atragator militar de 28 de ani si am auzit opinii dupa care, in acea perioada, ar fi cunoscut-o si pe Cleopatra si chiar ca s-ar fi indragostit de ea. Foarte posibil ca cei doi sa se fi cunoscut in aceasta perioada dar, dupa parerea mea, e mult prea putin probabil sa fi existat vreun interes amoros de orice fel. Cleopatra avea 14 – 15 ani, Marcus Antonius s-a casatorit in chiar acel an cu Antonia, verisoara lui primara, de care va divorta abia in anul 47 i. Hr.

Patrusprezece ani mai tarziu cand se revad, viata lor este cu mult diferita. Cleopatra a devenit regina Egiptului, ajunsa pe tron dupa o lupta acerba cu fratii si surorile ei. Victoria ei s-a datorat, in mare masura, sprijinului fatis atat emotional cat si militar al lui Iulius Cezar. In urma acestei relatii amoroase, Cleopatra devenise mama micului Cesarion.

Marcus Antonius avusese intre timp o ascensiune si mai surprinzatoare. De la un tanar militar devenise unul din puternicii zilei la Roma si razbunatorul mortii lui Cezar. Intreaga regiune estica a imperiului i se pleca la picioare.

O invitatie plina de emotii

Cand, in anul 41 i.Hr., Antonius trimise o invitatie Cleopatrei, nu trecuse inca un an de la infrangerea lui Cassius si Brutus in batalia de la Phillipi din octombrie 42 i. Hr.

map credit: Borsanova at de.wikipedia, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Despartindu-se de colegii de trumvirat, Marcus Antonius se îndreptă spre Asia având două scopuri principale în minte: să rezolve problema Partiei si să strângă bani pentru a plăti veteranii care au luptat alături de el.

Peste tot, Marcus Antonius,acum unul dintre cei mai puternici oameni ai zilei, fu intampinat de oameni de seama, de la nobili la regi, printese si regine. Diverse zvonuri ii atribuiau chiar aventuri cu diverse regine. Astfel ne-a parvenit o epigrama a lui Martial in care Octavian pretinde ca Fulvia ii face avansuri sexuale din razbunare ca Antonius ar fi intim cu o anume Glaphyra, regina mama a Capadociei. Ca erau aceste diverse aventuri amoroase ale lui Antonius pure inventii sau reflectau relatii reale e greu de stiut.

Cert este ca, intrat în Cilicia, trimite invitatie Cleopatrei la o discutie ce viza posibila culpa de a fi ajutat pe Cassius și Brutus în războiul lor împotriva triumvirilor. Ca emisar a fost numit un anume Dellius, un personaj istoric cu o viata suficient de interesanta cat sa fiu tentata sa ii dedic o postare. Ajuns in fata reginei, Dellius intui deindata potentialul de seductie al Cleopatrei caracterizata de Plutarch ca “doamna atât de nobila” al carei dar special pare a fi feminitatea, “harul și dulceața excelentă a limbii sale” si o asigura ca are toate sansele de a fi in bune relatii cu Antonius de care nu trebuie sa-i fie frica intrucat “era un domn mai amabil decât orice văzuse ea vreodată.”

Cleopatra era o femeie care, sub aparenta dulceata, isi cunostea puterea de seductie si era mai hotarata ca niciodata sa faca tot ce depindea de ea pentru a-si intari pozitia. Iar pentru aceasta avea nevoie de o legatura cat mai…. stransa cu puternicii zilei.

Niste intalniri la cina

Așadar, Cleopatra a depus eforturi maxime pentru o intrare impresionanta la intalnirea cu Marcus Antonius. Se gati cu cele mai rafinate si mai somptuoase haine si bijuterii. Prezenta ei impunatoare era si mai impresionanta, aparand pe Tessarakonteres, faimosul vas gigantic tip catamaran construit prima oara de Ptomeleu al IV-lea. Acest vas era imens si din cauza dimensiunii era foarte putin practic dar nu acesta era scopul pentru care fusese construit. Scopul era impresionarea tuturor celor ce il vedeau, un vas impodobit in aur, cu vasle de argint, asta in timp ce acei ce se aflau pe vas erau intretinuti de muzica de flaut, viori si chitare.

Aparitia ei pe acest vas imens la Tarsus avu darul sa impresioneze. Urcand cu vasul pe rau, pe mal se adunau multimi de oameni sa vada impresionanta desfasurare si multi din oras au fugit la rau sa o vada. Plutarch chiar preciza ca “au alergat atat de mulți oameni unul după altul pentru a o vedea, încât Antonius a fost lăsat singur in piață să ofere audiență, asezat în scaunul său imperial: și a apărut un zvon în gurile oamenilor, că zeița Venus a venit să se joace cu zeul Bacchus, pentru binele general al întregii Asii.”

Efectul de wow fiind asigurat prin simpla aparitie, un mic joc de putere incepu. Antonius i-a trimis nonformal o invitatie la cina. Cleopatra ii raspunse ca il asteapta sa se intalneasca la ea pe vas.

Ca sa o spunem drept, Cleopatra se straduise prea tare pentru o aparitie spectaculoasa ca sa renunte la intentia initiala de a-l impresiona pe Marcus Antonius inca din prima clipa in care cei doi stau fata in fata. Plutarch povesteste cum ea insasi “a fost așezată sub un pavilion de pânză tesuta de aur, îmbrăcată ca zeița Venus asa cum este ea desenată în mod obișnuit în picturi”. De o parte si de alta, o flancau băieți imbracati ca zeul Cupidon, facandu-i vant cu evantaie. Mirosuri dulci de parfum erau imprastiate in aer anuntand astfel prin toate simturile ca toti muritorii erau in prezenta unei aparitii mult peste mundanul lumii.

Ca urmare a schimbului initial de mesaje si intrigat de asa aparitie, Antonius hotari sa lase de la el si, curtenitor, ii accepta invitatia la cină, mergand el pe imensa si luxoasa nava faraonica.

Primirea de care avu parte fu de o somptuozitate pe care – potrivit lui Plutarch –“nicio limbă nu o poate exprima”. In timp ce urca pe nava, acompaniat muzical de o orchestra, fu impresionat de iluminarea obtinuta cu ajutorul unui “număr infinit de lumini și torțe atârnate în partea de sus a incaperilor, dând lumină în fiecare loc”. Cina a decurs mai multumitor decat se asteptau astfel ca in “noaptea următoare, Antonius, sărbătorind-o, a încercat să o treacă în măreție și finețe: dar ea l-a biruit în ambele.”

La drept vorbind, Antonius avea sanse minime sa o impresioneze in rafinament pe Cleopatra. Nimic surprinzator, servirea la aceasta masa a fost una mai simpla si specifica mai degraba unei vieti militare. Realizand singur diferenta, el insusi paru a incepe sa fie rusinat de lipsa lui de rafinament. Comportamentul lui era unul mai butucanos, direct si fara fineturi. Dar Cleopatra, dintru inceput, paru sa-l imblanzeasca pe prin simpla ei prezenta. Dulceata, “natura ei amabila” il fermecara atat de mult pe Antonius incat acesta uita deindata de sotia Fulvia si de orice planuri militare sau politice pe care le avusese pana la acel moment in minte si pleca sa o insoteasca peste iarna la Alexandria.

photo credit: Philg88, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Sezonul iubirii

Mergand spre Alexandria alaturi de noua sa cucerire, regina Cleopatra, Antonius parea iremediabil indragostit. Exista multe discutii si dezbateri daca aceasta iubire a fost una sincera sau era alimentata mai degraba de multele interese comune. Ce sentimente au existat cu adevarat intre cei doi este greu de spus, oricat de mult ar crede unii sau altii din zilele noastre ca pot patrunde in intimitatea lor.

Cleopatra, la acest moment, il magulea in tot soiul de placeri – potrivit lui Plutarch – “pentru a-l avea pe Antonius la poruncă”, caci “nu-l lăsa niciodată noaptea și nici ziua, nici o dată să-l lase să-i iasă din vedere”.

Sa recunoastem , stiind viata tumutoasa a lui Antonius pana in acel moment, nu era un lucru chiar usor sa ii faci fata energiei cu care acesta se scufunda intr-o viata boema si plina de distractii. Dar Cleopatra nu doar ca ii facea fata, ba chiar reusea sa ii fie partenera egala in toate petrecerile, de orice fel.

“Căci ea – povesteste Plutarch – se juca la zaruri cu el, bea și vâna cu el și, de asemenea, ar fi fost cu el la orice exercițiu sau activitate fizica.”

Și cand zic ca era alaturi de el in tot felul de activitati, intre acestea enumar tot felul de prostioare, nebunii si prosteli la care Antonius, cel de 40 de ani ca varsta, general roman aflat in punctul de sus al ierarhiei puterii politice romane, se deda fara retineri, asemenea unui adolescent nebunatic.

Astfel Plutarch pomeneste niste episoade in care Antonius “avea să urce și să coboare prin oraș, deghizat ca un sclav noaptea și să se uite în ferestrele oamenilor săraci și în magazinele lor, insă ii sperie și să se lupte cu ei în casă.” Dar oare ce parerea avea rafinata Cleopatra despre un asemenea comportament? Ei bine, Plutarch tine sa ne spuna ca faraoana insasi ar fi aparut “deghizata in cameristă”, neezitand “să alerge și pe străzi cu el”. Evident, un asemenea comportament ar fi fost aspru judecat de catre sobrii romani. Insa – remarca Plutarch – “deși majoritatii bărbaților nu le-a plăcut aceste apucaturi, totuși alexandrienii s-au inveselit, spunând foarte galant și înțelept că Antonius le-a arătat o față comică, de spirit, o înfățișare veselă: iar romanii o față tragică, ca să spunem, un aspect sumbru.”

Trebuie sa fi fost un adevarat spectacol sa te trezesti tu, umil alexandrin in anul 41 i. Hr., in casuta ta, atacat de un aparent sclav scandalagiu si pus pe sotii, cu chef de farse , insotit de o zurlie camerista topaind vioaie in miez de noapte. Si mai hilar – sa afli ca acesti doi zabauci care te-au speriat de moarte erau nici mai mult, nici mai putin decat cel mai important om politic si militar al Romei, Marcus Antonius, si fermecatoarea regina a Egiptului, rafinata Cleopatra. Este un comportament la care te-ai fi asteptat mai degraba de la un tanar ca Octavian decat de la un barbat….serios ca Antonius.

Cum deja am spus, cei doi petrec mai tot timpul impreuna distrandu-se si facand farse ori altor oameni ori unul celuilalt.

“Într-un timp – povesteste Plutarch – (Antonius) s-a dus la pescuit pește și, când nu a putut prinde nici unul, a fost cât se poate de supărat, pentru că Cleopatra stătea lângă el.” Ce sa spunem, omul pare hotarat sa o impresioneze pe regina la fiecare gest. “De aceea, – continua Plutarch – el a poruncit în secret pescarilor, ca atunci când arunca nada, (vreun soldat) să se scufunde direct sub apă și să pună un pește in cârligul său, peste pe care îl luaseră înainte: și așa au pus peste in carlig și a prins pește de două ori de trei ori.“

Smecheria lui nevinovata parea sa mearga iar Cleopatra parea sa nu fi observat nimic in neregula. Totusi, a doua zi, cand Antonius arunca iar lanseta (sau ce o fi folosit el sa pescuiasca), “Cleopatra a poruncit unuia dintre oamenii ei să se scufunde sub apă înaintea oamenilor lui Antonius și să pună niște pești sărați si uscati pe momeala lui, precum cei care sunt scoși din țara Pont. Când (acela) a atârnat peștele de cârlig, Antonius, crezând că a prins un pește în sfarsit, a tras iute de ata.” Ne putem inchipui ce fata a facut cand s-a trezit cu un peste uscat in undita si fu evident ca smecheria lui fusese descoperita. Dar atmosfera in grup nu era de natura a starni nici rusine, nici jena, nici umilire in orgoliu. Ba dimpotriva,“au izbucnit in ras cu toții. Cleopatra – in stilul dulce si feminin, n.r. – râzând, i-a spus: „Lasă-ne, stăpâne, egiptenilor tija ta de pescuit: aceasta nu este profesia ta, a voastra este să vânați tărâmuri și țări.”

Dar, cum orice timp placut se scurge cu repeziciune, si aceste zile frumoase se apropiara de un sfarsit iar cei doi amorezi se trezira la cruda realitate mai devreme decat si-ar fi dorit.

Bibliografie

(1) Marcus Tullius Cicero – “Filipice – discursuri impotriva lui Marcus Antonius”, Editura pentru literatura universala, traducerea Dumitru Craciun, Bucuresti, 1968

(2) Plutarch, “Viata lui Marcus Antonius” – editie online, engleza