Sextus Pompei – Revolta siciliană (40–36 î.Hr.). Cum era să ajungă un „pirat” conducătorul Romei

Sextus Pompei (67–35 î.Hr.), fiul lui Pompei cel Mare, a fost unul dintre cei mai surprinzători lideri ai războaielor civile romane. Considerat de propaganda lui Octavian un simplu „pirat”, el a devenit stăpânul Siciliei și a controlat aprovizionarea cu grâne a Romei, punând în mare dificultate al doilea triumvirat.

Figura lui Sextus Pompei, deși una extrem de interesantă, rămâne oarecum în ceață și este afectată și de continua propagandă pe care Octavian a purtat-o contra lui. Căci, după cum știm de mult, istoria este scrisă de învingători. A fost caracterizat drept un pirat și un „sclav al sclavilor lui”, o abordare batjocoritoare la adresa faptului că marea bază a oamenilor săi erau sclavi eliberați și sclavi fugiți.

publicitate

Tatăl lui Sextus Pompei, Pompei cel Mare, a avut sarcina în anul 67 i. Hr. (chiar anul în care fiul cel mic i s-a născut), acordată prin „lex Gambinia” de către Senat, de a se ocupa de stârpirea pirateriei din Mediterană. Dacă ne aducem aminte, aceeași sarcină o primise tatăl lui Marcus Antonius cu patru ani însă acesta eșuase „glorios” și se mai alesese și cu o poreclă batjocoritoare. Pompei, pe de altă parte, s-a dovedit atât de eficient încât sarcina a fost îndeplinită nu în 3 ani cât i-a fost dat termen ci în doar câteva luni. Peste 30 de ani, șeful piraților de pe Mediterana devine chiar fiul celui ce odinioară îi stârpise cu atât de mult succes.

publicitate

Pompei cel Mare, tatăl lui Sextus Pompei — Pompei cel Mare, tatal lui Sextus Pompei si artener/rival poitic al lui Iulius Caesar – foto-credit: Alphanidon, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Cine a fost Sextus Pompei?

Sextus Pompei s-a născut în anul 67 la Roma, fiu al generalului și omului politic Pompei și al celei de-a treia soții a acestuia, Mucia Tertia. Până la moartea tatălui său în Egipt, în anul 47, Sextus nu a fost implicat în politică.

Velleius Paterculus îi face o descriere destul de interesantă -deși posibil influențată de preferința sa personală pentru Augustus. „Sextus Pompei – ne spune el în a sa Istorie Romană –era un tânăr fără educație, necioplit în vorbire, plin de inițiativă, energic și pe cât de prompt în acțiune pe atât de eficient.”

Nu am reușit să găsesc informațîi asupra educației primite de viitorul nostru pirat roman dar, oarecum, am îndoieli că era chiar lipsit de educație, dat fiind că, la vârsta adolescenței, tatăl său, Pompei cel Mare, era la apogeul puterii sale la Roma. E greu de crezut că, dintr-o astfel de poziție, și-ar fi lăsat băiatul needucat cum se cuvine.

În Roma antică de la sfârșitul Republicii, primii șapte ani din viața unui copil erau alături de mamă, fiind considerată o perioadă critică. 1 din 10 bebeluși nu apuca să supraviețuiască vârstei de un an și un sfert din restul copiilor nu apuca să prindă vârsta de cinci ani. O realitate tristă dar obișnuită a antichității și nu numai.

Educația formală începea în jurul vârstei de 7 ani. Familiile bogate precum cea a lui Sextus Pompei, aveau pentru această sarcină un pedagog. Acesta, de multe ori, era un sclav al casei ceva mai instruit. Cu ceva cunoștințe de citire și matematică, de la 12 ani, învățăceii progresau frecventând „școala de gramatică”, ținută de un grammaticus (profesor). Aici se aprofundau autorii clasici ai limbii grecești și limbii latine. E bine de precizat și că orele la acest nivel, se țineau în limba greacă, chiar și în aroganta Roma. Se insistă pe recitări, dicție și o anume subtilitate a limbajului.

De la 17 ani, tinerii treceau la nivelul superior unde retorica și arta oratoriei erau cele mai importante. Aceste tipuri de școală erau frecventate de elita romană și de cei din familiile din clasa mijlocie dar care își permiteau să-și țină copiii în școală (cum am văzut în cazul lui Marcus Agrippa). Marcus Antonius, dat fiind viața mult prea….palpitantă pe care o ducea în Roma, a fost trimis să studieze retorica in Grecia unde a devenit iremediabil îndrăgostit de cultura grecească.

Foarte posibil, Sextus Pompei a frecventat primele două nivele de școală dar nu a mai ajuns să studieze la vreo școală de retorică, dată fiind situația politică a tatălui său și lupta pentru supraviețuire ce a urmat pentru familia lui după moartea lui Pompei în anul 47 î. Hr.

publicitate

Este drept, modul în care educația aceastuia ar fi putut fi influențată foarte mult și de faptul că, de la 18 ani începând – sau chiar mai devreme prin tatăl sau – , viața sa a fost marcată de războiul civil, ajungând să se salveze alături de liberți și oameni simpli lângă care, mai mult că sigur, nu era nevoie să filozofeze ci să se arate bătăios și să-i determine să-l urmeze.

Căci, din anul 49, viață liniștită deveni o amintire pentru el. După ce Iulius Cezar trecu Rubiconul, tatăl său împreună cu fratele mai mare a lui Sextus, Cnaeus, fugiră din Roma încercând o regrupare a forțelor senatoriale mai la est. Între timp, Sextus a rămas la Roma cu mama sa vitregă Cornelia Mettela dar, de îndată ce primiră vestea înfrângerii de la Pharsalus, întreagă familie părăsi Italia, îndreptându-se spre insula Lesbos unde se reuniră cu Pompei. Decizia acestuia de a se îndrepta spre Egipt, pe ai căror conducători îi consideră prieteni si aliați, se dovedi fatală. Sextus fu nevoit să asiste la asasinarea tatălui lui de chiar cei pe care îi considera aliați.

Contextul istoric – războaiele civile romane

Dinar cu chipul lui Sextus Pompei emis în Sicilia — Dinar de aur cu figura lui Sextus Pompei, dinar emis in Sicilia pe la 37/36 i.Hr.
sursă: Siren-Com, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Continuând lupta tatălui său contra lui Cezar, Sextus se alătură senatorilor din nordul Africii, conduși de Metellus Scipio, bunicul său vitreg, și Cato cel Tânăr, iar, după înfrângerea acestora la Thapsus, se refugiază în Hispania la fratele lui care lupta alături de Titus Labienus, vechi prieten al lui Cezar și camarad de arme din războaiele galice. Tabăra pompeienilor fu din nou învinsă, de dată această la Munda, în 45 î. Hr.

Dio Cassus povestește chiar o secvență simpatică cu privire la cum a ajuns Sextus să stăpânească întreagă regiune: „Pollio (guvernatorul n.r.)după ce-și aruncase mantia de comandant pentru a se ascunde mai ușor pe când fugea – un alt ostaș, un renumit ofițer de cavalerie care se nume tot Pollio, căzu de pe cal. Așa s-a făcut că în timp ce mantia era ridicată ca o pradă de război, ofițerul cu pricina se afla prăvălit la pământ. Soldații, unii auzind, unii văzând ce se petrecea, s-au înșelat și au rămas încredințați că generalul lor pierise.”

publicitate

*Ruinele teatrului roman din Cartagena – sursă: Alejandra Diego Eguren, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons*

Cum a ajuns Sextus Pompei stăpânul Siciliei

Între timp, apare Lepidus în Iberica și începu niște negocieri cu Sextus. Îi garanta acestuia imunitatea (măsură adoptată de altfel încă de pe vremea lui Cezar, după bătălia de la Munda) și căpăta astfel posibilitatea de a-și recupera moștenirea părintească. De la Cezar, Lepidus primise funcția de guvernator al Galliei Narbonensis și Hispania Citerior iar negocierile cu Sextus care, la acel moment, stăpânea acele regiuni, profitând de degringolada ce a urmat morții lui Cezar, i-a permis să intre în funcția primita fără conflicte și vărsare de sânge. Sextus ceda Hispania la schimb cu funcția de conducător al flotei.

În anul 44, Iulius Cezar fu ucis și, după o scurtă perioadă de acalmie date de negocieri între adepții lui Cezar și asasinii lui, totul erupse la Roma într-un nou război civil în care alianțe se faceau și se desfăceau cu repeziciune. Senatul se aliază cu Brutus și Cassius, încercând să-l înfrângă pe Antonius. După ce, inițial, Octavian păru de partea Senatului, destul de repede schimbă tabara și se alie cu Antonius și cu Lepidus într-o alianță ce va deveni cunoscută sub numele de al doilea Triumvirat. Confruntarea între partizanii lui Cezar și asasinii lui era tot mai încrâncenată.

În toată această atmosferă sângeroasă, ajuns stăpân peste insula Siciliei, Sextus Pompei este cel care se bucură și prosperă cel mai mult din situație. Toată atenția Romei fiind îndreptată spre est unde Cassius și Brutus strângeau armate pentru confruntarea finală cu partida cezariană, Sextus se bucura de toată această perioadă de acalmie pentru el pentru a-și consolida armata și, mai ales, pentru a-și construi o flotă ce nu avea rival, la acel moment, în Marea Mediterana. Personal, nu s-a implicat în lupta între cezarieni și cei ce îl uciseseră pe Cezar, mai ales că nu fusese implicat în nici un fel în uciderea acestuia, în schimb s-a implicat în salvarea celor aflați pe lista proscrișilor dată în urma încheierii acordului celui de-al doilea triumvirat.

Dio Cassius ne povestește:

„Desemnat mai înainte să comande flota, atotputernic o bucată de vreme peste întinsul mărilor, Sextus dobândise forțe ce-i stăteau la dispoziție, deși ulterior Octavianus Cezar i-a luat comanda. Era stăpân peste Sicilia, când și numele lui fu trecut pe lista proscrișilor. Cu prilejul masacrelor a fost de mare ajutor acelor a a căror soartă o împărtășea. Aflându-se mereu în preajma coastelor Italiei, trimitea emisari la Roma precum și în alte orașe, anunțând că oferă salvatorilor dublu decât aveau să primească ucigașii, iar proscrișilor le punea la dispoziție adăpost, ajutor, bani și onoruri. Așa că s-a întâmplat că mulți au venit la el.”

Insula Sicilia – baza puterii lui Sextus Pompei în timpul revoltei siciliene — *Sicilia, locul de unde Sextus Pompei a fost pentru o vreme regele neîncoronat al piraților*

Un capitol mai personal

Până la această dată (anul 42), Sextus Pompei se căsătorise deja, unele surse dau ca dată chiar anul 55 î. Hr., ceea ce înseamnă că fusese însurat la 12 ani. Soția lui se numea Scribonia și era fiica lui Lucius Scribonius Libo, adept al tatălui său Pompei, senator și membru al clasei plebee. De fapt, Libo era înrudit cu familia lui Pompei prin sora lui Sextus, Pompeia Magna, care era chiar bunica lui. Numele fiicei lui, Scribonia, este – cum deja ne-am obișnuit – numele clanului din care făcea parte, clanul Scribonia, al cărui nume se făcuse remarcat în al doilea război punic. Primul membru al acestei familii care devenise consul a fost Gaius Scribonius Curio în anul 76, tatăl prietenului lui Marcus Antonius, Curio. Cu alte cuvinte, vorbim aici de o familie ce nu avea origini aristocratice dar conta totuși în viață politică a cetății.

Sextus Pompei cu soția sa au avut un singur copil, o fiică pe nume….. ați ghicit – Pompeia, născută undeva pe la anul 42 î. Hr.

Continuare poveștii: Tratatul de la Misenum

Întreaga serie Sextus Pompei

publicitate