Marcus Agrippa, origini modeste si o prietenie extraordinara (episod 1)

Marcus Agrippa, omul din umbra succesului politic al lui Augustus, general, edil și politician de o eficiență și modestie remarcabile. Personaj important în istoria Romei, cariera sa impresionantă și contribuțiile sale la dezvoltarea orașului l-au făcut remarcabil în cadrul autorității lui Augustus. Este cunoscut pentru realizările sale în domeniul militar, politic și arhitectural. Marcus Agrippa a jucat un rol crucial în consolidarea puterii Romei și în extinderea imperiului său.

Agrippa … s-a aratat, în cel mai clar mod, cel mai nobil dintre oamenii din vremea sa și a folosit prietenia sa cu Augustus în vederea obţinerii celui mai mare avantaj atât pentru împărat cât și pentru întregul stat.

Cassius Dio, Roman History 54.29.1.

Dacă nu sunteți niște fani înrăiți ai istoriei romane (ca mine), posibil ca numele lui Marcus Agrippa să nu vă spună prea multe. Și totuși personalitatea lui a contribuit enorm în istorie și urme ale activității lui le putem regăsi încă pe străzile Romei.

Marcus Agrippa a fost un important om de stat și general roman, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea Imperiului Roman. Cariera sa impresionantă și impactul său asupra Romei sunt de necontestat.

Agrippa a jucat un rol crucial în consolidarea puterii Imperiului Roman, fiind recunoscut pentru abilitățile sale militare remarcabile și pentru realizările sale în domeniul administrativ. Importanța sa în istoria Romei este incontestabilă, marcând o perioadă de prosperitate și stabilitate pentru imperiu.

Ca un mic preambul, Marcus Agrippa a fost un important om de stat și general roman, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea Imperiului Roman. Cariera sa impresionantă și impactul său asupra Romei sunt de necontestat. Deși în umbră, Agrippa a jucat un rol crucial în perioada de tranziție dintre Republica Romană și Imperiul Roman, fiind recunoscut pentru abilitățile sale militare remarcabile și pentru realizările sale în domeniul administrativ. Importanța sa în istoria Romei este incontestabilă, activitatea sa inaugurând o perioadă de prosperitate și stabilitate pentru imperiu.

Și totuși, cine este Marcus Agrippa?

O origine umila

Nimic nu se știe despre originile și locul de naștere al lui Agrippa. Se știe clar că nu era născut în Roma și se bănuiește că era originar de undeva din centrul sau sudul Italiei.

Nu se știe cu certitudine nici anul nașterii, el poate fi aproximat undeva între anul 64 și anul 62 i. Hr. Prin naștere, micul Marcus făcea parte din clanul Vipsania dar chiar el personal a evitat mereu orice asociere cu clanul din care se trăgea, preferând să fie chemat pe numele de Agrippa.

Numele ales de el are o mică istorie în spate pe care o putem doar intui, fără să putem cunoaște cu adevărat întreaga poveste. O posibilă explicație a numelui preferat? Posibil o poreclă. Agrippae însemna în latină o naștere pelviană, foarte dificilă, cu picioarele înainte. Foarte posibil ca micul Marcus să fi venit pe lume în acest mod traumatic și, mai târziu în viață, să fi considerat că acel nume îl reprezenta cel mai bine.

O copilarie trista

Tatăl lui, un obscur Lucius, este un personaj de care fiul său va rămâne toată viața – nu știm din ce motive – distanțat . Nu știm nimic despre mama lui, știm că mai avea un frate pe nume Lucius și o soră numită Vipsania Polla. Copilăria lui a fost una nefericită emoțional dar având totuși conditii de viață peste medie. Multe detalii nu avem, așa că orice am presupune, rămâne la nivel de speculație. Deși se bănuiește că familia lui era de origine plebeiană, se crede că, totuși, de două generații avansaseră la rangul de ecquestrian, ceea ce ar fi explicat faptul că familia și-a permis pentru tânărul Marcus să-i plătească educație și cazarea la Roma.

Cert este că, până la 15 ani, a primit educația formală potrivită pentru un tânăr de condiție bună, educație care consta în a învăța să scrie și să citească la nivel fluent atât în Latina cât și în grecește, precum și un temeinic studiul al aritmeticii, geografiei, istoriei, mitologiei, dreptului și filozofiei.

O prietenie care schimba tot

La 15 ani, Agrippa primi formal toga, ceea ce semnifica intrarea lui în rândul bărbaților și a cetățenilor romani. 

Tot în jurul anului 49 î. Hr., într-un moment care ne-a rămas necunoscut, sosit la Roma pentru a-și continua studiile, Agrippa a cunoscut și s-a împrietenit cu un alt băiat de cam aceeași vârstă. Numele acestui nou prieten era C. Octavius Thurinus, un adolescent extrem de inteligent, a cărui familie din partea mamei era direct conectată cu omul politic al zilei, Iulius Caesar insusi. Cei doi adolescenti au devenit foarte repede extrem de apropiați prieteni și această legătură creată se va dovedi o prietenie ce va dura o viață, dincolo de orice ambiții și orgolii.

Deși nu se cunosc împrejurările în care cei doi tineri s-au cunoscut, cea mai acreditată idee este că s-au întâlnit prin intermediul cursurilor pe care amândoi le urmau la Roma. Unul din aceste cursuri pe care le-au urmat împreună au fost orele de oratorie predate de respectatul rhetor Apollodorus din Pergam. Trebuie sa spunem că, pentru un tânăr roman ambițios, studiul oratoriei, învățarea și exersarea capacității de a convinge un auditoriu era considerată o abilitate esențială pentru un politician de succes iar Agrippa se dovedi un elev sârguincios, dotat și cu un talent natural destul de consistent. Plinius cel Bătrân chiar remarca, mai tarziu, unul din discursurile lui publice ca fiind magnific.

Iulius Caesar face o favoare

În afara clasei, pe scena politică romană, unchiul tânărului Octavius, faimosul general Iulius Cezar, învingea opoziția senatorială în fruntea căruia se afla Pompei.

La întoarcerea din Africa, în septembrie 46 î. Hr., Octavian primi permisiunea de a-și însoți unchiul în parada triumfală iar Agrippa, în calitate de prieten apropiat al lui Octavian, avu prilejul să participe de aproape la cele 4 zile de evenimente dedicate.  Dar, pe plan personal, avea și o mare greutate pe suflet. Unul din adepții lui Pompei, învinși de Cezar și capturat în Africa, era însuși fratele lui Agrippa, Lucius. Datorită prieteniei cu Octavius, Agrippa îndrăzni a cere o favoare către Iulius Cezar: iertarea și eliberarea fratelui său, Lucius, care, participând sub comanda lui Cato în războiul african, era la acel moment captiv de război.

photocredit: Ángel M. Felicísimo from Mérida, España, CC BY 2.0, via Wikimedia Commons

Nu e foarte clar dacă, la acel moment, Cezar îl cunoștea personal pe Agrippa – unele surse spun că îl cunoștea deja – dar nepotul Octavius personal îl susținu pe prietenul său în cererea adresată unchiului și avu bucuria ca doleanța să le fie aprobata.

anul 46/45

Pregatindu-se sa-i infrunte in peninsula iberica pe fiii lui Pompei, Cnaeus si Sextus Pompeius, aliati cu fostul general al lui Caesar, T. Labienus, toti aflati in fruntea unei revolte contra lui Caesar, acesta era dornic sa-si sprijine nepotul, acum in varsta de 17 ani, sa puna bazele unei cariere politice de succes. Si pentru ca aceasta cariera era, pe atunci, de neconceput in absenta unei foarte necesare experiente militare, Cezar isi invita nepotul sa-l insoteasca in Spania. Pentru o ascensiune in lumea politica romana, era necesar ca un tanar sa capete o pretioasa experienta militara decat experienta directa pe campul de lupta. Reputatia si prestigiul militar se castigau nemijlocit aratand in fata soldatilor curaj, indrazneala in mijlocul luptelor si sange rece in fata mortii.

Este destul de clar ca atat unchiul cat si nepotul isi doreau sa colaboreze doar ca sanatatea precara a lui Octavius a facut practic imposibila deplasarea lui alaturi de Caesar.

photocredit – Hispania_1a_division_provincial.PNG: Hispaderivative work: Jkwchui, GPL, via Wikimedia Commons

O dată ce și-a recuperat cât de cât sănătatea, Octavius porni din Roma spre Hispania Citerior însoțit de o suită de sclavi, doar ca să descopere la destinație ca unchiul său deja plecase. Într-un final, reuși să-l își ajungă din urmă la Calpia. Impresionat de insistența cu care tânărul nepot atât de plăpând dorea să-i fie alături, Cezar l-a desemnat pe Octavius ca pontif, un rang preoțesc (foarte util într-o ascensiune politică ca la carte) și i-a oferit postul de magister equitum care desemna, în fond, funcția de locotenent principal al dictatorului. Dacă ne aducem bine aminte, această funcție de magister equitum fusese anterior ocupată, prin anul 49, de Marcus Antonius, tot ca protejat și colaborator al lui Cezar.

O dată revolta înăbușită, Cezar se grăbi să revină la Roma unde prezența lui era mai mult decât necesară pentru stabilizarea situației politice. Nu știm sigur că a făcut tânărul Agrippa în toată această perioadă. Este foarte posibil că, bucurându-se de o sănatate mult mai bună ca cea a prietenului său, Agrippa să-l fi insotit pe Cezar în campanie încă de la început. Dar, la fel de bine, e posibil ca el să fi rămas alături de Octavius la Roma, însoțindu-l ulterior când acesta s-a mai restabilit cu sănătatea, în Hispania. Nu există nici un indiciu despre ce a făcut Agrippa în această perioada, prezența lui este menționată la întoarcere, când, îmbarcându-se pe aceeași corabie cu unchiul său, Octavius ceru și aprobarea de a-și lua și 3 prieteni, asta pe lângă cei cinci sclavi personali ai săi. Teama că atâtea persoane în plus aduse pe corabie l-ar putea deranja pe unchiul lui se dovedi nefondată, dimpotrivă, Caesar fu încântat de compania acestora. Între acești companioni ne-au fost menționati Q. Salvidienus Rufus, Marcus Agrippa și un al treilea a cărui identitate a rămas nenumită.

Appolonia

Ajunși acasă cu bine, micul grup de tineri se odihni tot restul verii. Octavius – cunoscut de tânăr ca fiind deosebit de moderat, sobru și abstinent – găzdui în acea perioadă câteva cine la care, în mod sigur, a fost invitat și Agrippa. Tot în această perioadă, pe aceeași linie a pregătirii pentru o viitoare carieră politică de succes, Octavius a fost ridicat la rangul de patrician.

Și planurile lui Cezar în privința tânărului nepot nu se opreau aici. În toamnă, Octavius și Agrippa erau din nou pe drum, îndreptându-se de data asta, spre Apollonia, în Illyria. Iulius Caesar pregătea pentru anii viitori niște expediții contra geților și parților, expediții la care plănuia să îl ia și pe Octavius. Așa că acesta fu trimis în Grecia pentru a-și începe pregătirea militară, fiind secondat în această nouă misiune de Agrippa.

Appian, relatând despre această perioadă din viața lui Augustus, chiar precizează că acesta a avut acolo prilejul de a-și face relații cu numeroși membrii ai armatei romane și se știe că era vizitat des, în calitate de rudă a lui Cezar, de mulți ofițeri, unul din acești ofițeri fiind M. Acilius Glabrio, fost consul roman.

Dar tot timpul petrecut la Apollonia nu era în totalitate acaparat de antrenament militar. Octavius își făcea timp și pentru studiul academic și chiar îl luase cu sine pe Apollodorus al Pergamului, profesorul său de oratorie, cu care studia sârguincios pentru a-și completa cât mai mult educația.

Pe lângă antrenamentul militar și orele dedicate studiului, mai rămânea puțin timp liber, timp folosit de Agrippa si Octavius pentru a se relaxa, rătăcind pe străzile orașului.

Într-una din aceste plimbări, Agrippa a vizitat un renumit astrolog pe nume Theogenes. În camera acestuia de la etaj, bătrânul l-a studiat și i-a prezis o soartă incredibilă. Octavius nu fusese cu prietenul lui în această primă vizită dar, ulterior, fiind bătut la cap de Agrippa, Octavius hotărî să îl viziteze și el pe bătrânul Theogenes. Acesta, neștiind cine este, îi prezise deîndată că e destinat pentru lucruri mărețe și chiar îngenunche în fața lui. Posibil ca cei doi băieți să nu fi luat foarte în serios și să fi luat mai mult ca o glumă aceste predicții dar ele se dovediră foarte adevărate mai curând decât s-ar fi putut aștepta. Și chiar de acest episod nu s-a întamplat vreodată, povestitorul antic ne pregătește deja mental cu ideea că celor doi tineri, zeii le pun în față un viitor strălucit.

Bibliografie

Appian – opera sa online (versiunea in engleza)

Lindsay Powell – “Marcus Agrippa right hand man of Caesar Augustus”, editura Pen and Sword Books Ltd, 2015

Adrian Goldsworthy “Augustus – Revolutionarul care a devenit imparat”