Prin lupa Bibliei: Irod cel Mare
Despre Irod cel Mare, asa cum il receptam din Biblie.
“Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim” (Matei 2, 1)
“Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim”
Evanghelia dupa Matei 2, 1
Prima pomenire a lui Irod este legata mai degraba de plasarea, in mintea cititorului, evenimentului intr-un context istoric familiar. Evanghelistul Matei “a scris aceste cuvinte (în greacă logia) în limba ebraică, însă toţi le-au tradus cât de bine au putut.” – ne spune Papias, autor crestin de la sfarsitul secolului I si inceputul secolului II. Evanghelia a fost scrisa avand ca tinta evreii iar pentru acestia pomenirea lui Irod ii ajuta in mare masura sa plaseze cronologic anumite evenimente, dat fiind ca figura lui Irod era una foarte cunoscuta in randul populatiei Palestinei secolului I.
Dar Irod nu ramane doar o figura menita sa ajute cititorul in plasarea istorica a evenimentelor. Venirea unui grup de magi in Ierusalim ne aduce pas cu pas in apropierea regelui, caci, punand nelinistitoarea intrebare despre regele iudelor ce tocmai s-a nascut si pentru care a rasarit o stea pe cer, magii n-au facut decat sa atinga, fara sa stie, sensibilitati si sentimente paranoice.
Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
Evaghelia dupa Matei 2, 3
Pentru Irod, un “alt” rege al Iudeilor – fie el si bebelus – era un rival ce nu trebuia scapat din ochi. Primul pas este sa afle de la magi perioada in care a aparut steaua si, prin urmare, posibila perioada in care acest …nou rege a venit pe lume. (Matei 2, 7) In acelasi timp, a cerut detalii de la carturarii si arhiereii evrei cu privire la profetiile biblice despre mult -asteptatul Mesia si ii indruma pe magi spre Betleem, cerandu-le sa il anunte si pe el de indata ce vor gasi pruncul.
Cel mai probabil, magii aveau de gand sa se tina de cuvant si sa il anunte pe Irod asupra locatiei Pruncului. Doar ca un vis de la Dumnezeu ii opreste de la a face aceasta greseala si ei se reintorc in tara lor fara a mai incerca sa ia legatura cu Irod. Pentru oricine familiarizat cat de cat cu figura istorica a lui Irod, reactia acestuia nu este neaparat o surpriza. Irod “a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.”
Multi istorici tin sa sublinieze ca, dupa parerea lor, acest masacru nu a avut loc. Ma minunez intodeauna cand vad asemenea siguranta afirmata. Adevarul este ca nici istoricii nu stiu sigur, ar fi mult mai corect sa recunoasca o anume nesiguranta cu privire la acest eveniment decat sa il eticheteze altfel. Chiar daca nu exista alta consemnare scrisa a masacrului, nu este deloc exclus sa se fi intamplat cu atat mai mult cu cat figura istiorica a lui Irod nu este deloc in contrast cu reprezentarea biblica. Dat fiind multimea de executii si tragedii din familia lui Irod, tragedii alimentate de paranoia ca cineva ii doreste tronul, un masacru intr-o mica localitate este foarte probabil sa fie trecut cu vederea de cronicarul vremii, Iosif Flavius.
Adevarul este ca, in ultimii ani ai lui Irod, actele de cruzime s-au inmultit. Multi istorici pun aceasta escaladare a cruzimii si violentei pe starea lui de sanatate, cu un probabil cancer al intestinelor dureros si momente de slabiciune urmate de executii sumare ale celor ce au avut imprudenta in acele momente sa arate semne de revolta sau ambitie. Omorarea aparent haotica a catorva sute de prunci intr-un sat putea usor fi trecuta cu vederea.
Revenind la textul biblic, as remarca ca Irod nu are reactii imediate, ba este chiar prudent. Dorinta de a-l inlatura sau chiar ucide pe Mesia nu era un lucru pe care sa-l declare sau recunoasca public. Era perfect constient ca reactia populara ar fi fost una de manie si, foarte probabil, revolta violenta. Era ultimul lucru pe care si-l dorea intr-o perioada atat de sensibila pentru el. Uciderea pruncilor este pomenita in calendarul religios pe 29 decembrie, la 4 zile dupa Nasterea Mantuitorului. Nu este precizat in Biblie cat a durat de la Nasterea pana la uciderea pruncilor dar aceasta nu s-a intamplat foarte curand. Luca evanghelistul pomeneste despre ritualul de 40 de zile pe care noi il serbam la 2 februarie sub numele de Intampinarea Domnului. Acest ritual presupunea trecerea uei perioade de 40 de zile de la Nastere, perioada care se incheia prin aducerea unor jertfe de curatire si rugaciuni de multumire. Hristos si familia lui au venit cu acel prilej la Templul din Ierusalim – deci dupa ceva mai mult de o luna, uciderea pruncilor inca nu se intamplase.
Foarte probabil, Irod a dat timp magilor sa se intoarca si sa ii raporteze locatia precisa a Pruncului. Cand au trecut cateva luni si devenise evident ca magii alesesera sa plece fara sa il mai caute, paranoia lui Irod cu privire la respectiva profetie pare sa cunoasca o escaladare rapida si hotaraste uciderea pruncilor. Ca, la inceput, Irod trateaza intreaga poveste cu ceva mai multa relaxare. II convinge pe magi sa revina pentru a-i relata propriile observatii despre prunc si nu considera necesar sa ia masuri in plus. Nici macar nu dispune urmarirea discreta a magilor. Peste cateva luni, dintr-o data, in mintea lui evenimentul nasterii unui prunc, viitor ege, pare sa capete implicatii catastrofale. Hotaraste sa nu mai astepte improbabila revenire a magilor si porunceste uciderea pruncilor.
De fapt, la Matei, observam ca Irod precizeaza destul de precis tinta acestor executii: pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
Sa recunoastem intervalul de varsta este destul de larg si pare mai degraba menit sa fie foarte precaut. Este modalitatea lui Irod de a se asigura ca o mica tehnicalitate de o luna – doua nu l-ar putea salva pe Pruncul tinta. Foarte probabil ca alegerea pruncilor pana intr-un an ar fi fost suficienta, largirea acestui interval pana la doi ani arata mai degraba paranoia si precautia lui Irod.
Aceasta precautie este o trasatura pe care Irod s-a bazat cea mai mare parte a domniei lui pentru a rezista pe tron. Tema lui Mesia era pentru evrei o tema sensibila pe care Irod era constient ca nu o putea aborda frontal si cu agresivitate. Simplul zvon al unui Mesia rege a tulburat tot Ierusalimul – ne spune Evanghelistul. Stia asta pentru ca evreii erau tot timpul la un pas de rascoala, nemultumirile lor cu privire la domnia lui Irod sau dominatia romana au mocnit decenii, cu ocazionale razvraturi publice, pana la izbucnirea marei revolte evreiesti de la anul 66, revolta care se va incheia cu distrugerea Ierusalimului.
Interesul lui Irod este mai putin legat de domnia sa personala, el era destul de varsta sa nu se teama ca ar putea fi provocat personal de acel Prunc ce abia se nastea. Paranoia si teama lui par legate mai degraba de supravietuirea dinastiei lui, dinastie ce, stim acum, nu ii va supravietui mai mult de 44 de ani si va dispare nu datorita activitatii sau actiunilor Mantuitorului ci prin hotararea autoritatilor romane.
