Mormântul lui Filip al II-lea: misterul care îi împarte pe istorici
Mormântul lui Filip al II-lea Macedoneanul a fost descoperit în 1977 dar a durat trecut mai bine de trei decenii până când cercetătorii au reușit să stabilească cu claritate care din scheletele aflate în morminte aparține faimosului rege.
Regele din umbra lui Alexandru
Cine nu a auzit de faimosul rege antic, Alexandru cel Mare Macedoneanul? Cred că este una din figurile cele mai populare și mai cunoscute ale istoriei.
La bazele succesului său militar au stat însă decenii de politici, reforme și pregătiri duse de tatăl său, Filip Macedon. Curiozitatea cu privire la această figură nu mai puțin importantă a istoriei a crescut în ultimele decenii, in special după descoperirea mormântului său și disputa științifică ce i-a urmat și care a durat câteva decenii bune fără a fi lămurită cât de cât mulțumitor.
O descoperire emoționantă
În 1977, sub un tumulus din nordul Greciei, arheologii (un anume Manolis Andronikos) au făcut o descoperire care avea să stărnească una dintre cele mai aprinse controverse ale istoriei antice: mormântul lui Filip al II-lea Macedoneanul și al familiei lui.
Dar era acesta, cu adevărat, locul de odihnă al lui Filip al II-lea — tatăl lui Alexandru cel Mare?
Noua descoperire se află în Verginia (Grecia) – vezi harta de mai jos – sub un mare tumulus, un număr de trei morminte din care două intacte și nejefuite. Zona fusese interesantă pentru arheologi încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, dat fiind că se bănuia că sub dealurile din jurul Verginiei erau morminte acoperite. Emoția și entuziasmul descoperirii unor morminte intacte a fost mare desi nu a atins entuziasmul popular similar cu cel al descoperirii mormântului egiptean al lui Tutankamon.
O dilemă interesantă
Marele tumulus săpat minuțios în 1977 conținea trei morminte și un heroon, mic altar închinat, de regulă, unui erou. Primul mormânt fusese construit din același tip de piatră poroasă ca altarul.
Manolis Andronikos și alți colegi arheologi au fost convinși că ocupantul mormântului cu numărul doi era însuși Filip Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare.
Această concluzie a fost trasă din cauza unei răni la cap, pe orbită ochiului drept, pe care unul din schelete o avea.
Și să recunoaștem, obiectele găsite în acest al doilea mormânt erau ceva la care te-ai fi așteptat să găsești în apropierea unei figuri regale atât de impunătoare. Puteți vedea în stânga două din aceste obiecte – cufărul sicriu (larnax) și coroana – ambele de aur. Trebuie să recunoașteți că simpla vedere a acestor obiecte te duc automat cu gândul la vremuri glorioase și la figuri legendare cum e cea lui Filip al II-lea Macedoneanul.
În special a atras atenția figura reprezentată pe cele două cufere sicriu, figură reprezintă așa numitul „soare Vergina”, un fel de simbol heraldic al regilor macedoneni. Problema care mai rămânea a fi lămurită era cui aparțineau resturile incinerate așezate cu grijă în cele două cufere de aur. Probabilitatea că aceste oase să aparțină lui Filip Macedon și soției sale era pe cât de seducătoare, pe atât de posibilă. Și totuși, încă mai există dispute pe această tema….
Privit în comparație cu obiectele luxoase din mormântul doi, mormântul unu deși nu mai puțin deosebit, pare mult mai modest și mai sărăcăcios.
Acest mormânt era mai vechi decât cel cu numărul doi și era acoperit cu dale masive. Rămășițele din morminte erau acoperite la momentul descoperirii de un praf fin ce se presupune că s-a depus în urmă pătrunderii în mormânt a unor jefuitori care și-au săpat drum spre interior printr-un tunel ce pornea de la altarul alăturat.
Mormântul unu nu a fost descoperit intact, cu comori înăuntru, însă conține extraordinare picturi murale pe interior, una din aceste picturi reprezentând scena răpirii Persefonei, scenă după care este numit și mormântul. Puteți vedea această frumoasă pictură murală in imaginea de mai jos.
Misterul e lămurit prin metode criminalistice. Sau se încearcă….
Când mormântul cu numărul 1 a fost descoperit în 1977, în el se aflau resturile neincinerate ale unui bărbat de vârstă mijlocie, al unei femei tinere și al unui nou născut.
În timpuri mai recente, adică începând din anii 2010 – 2014, au apărut studii și programe ce se bazează în principal pe studierea celor 350 ale oaselor și fragmentelor găsite în morminte. Astfel, un studiu din 2014 susținea teria potrivit căreia Filip Macedoneanul este bărbatul îngropat în mormântul 2. Puteți citi întreagă argumentație aici în format pdf.
O ipoteză susținută de cercetări recente susține că Filip Macedoneanul este bărbatul îngropat în mormântul cu numărul 1. Studiul care mi-a întărit această convingere a apărut în 2018 și a fost alcătuit de o echipa interdisciplinară din care au făcut parte Nicholas Brandmeir, de la departamentul de neurochirurgie în cadrul Universității West Virginia, Russel Payne și Elia Risk, departamentul de neurochirurgie de la Centrul Medical Hershey, Shane Tubbs, departamentul de neurochirurgie de la Fundație științifică Seattle, Juan Luis Arsuaga, paleontolog la Facultatea de geologie din Madrid și Antonis Bartsiokas, antropolog la Facultatea greacă Democritus.
Dacă doriți, puteți consulta întreg raportul medical la Brandmeir N, Payne R, Rizk E, et al. (April 18, 2018) The Leg Wound of King Philip II of Macedonia. Cureus 10(4): e2501. doi:10.7759/cureus.2501
După cercetări minuțioase ale oaselor care au inclus radiografii, tomografie computerizate CTN, 3000 de fotografii digitale și reconstituiri 3D ale osului, echipa medicală a formulat câteva concluzii considerate de mulți cercetători drept plauzibile.
Bărbatul este, foarte probabil, tatăl lui Alexandru cel Mare, Filip al II-lea Macedoneanul
Ținând cont de măsurătorile făcute oaselor, s-a ajuns la concluzia că bărbatul avea o statură masivă și o înălțime de 180 cm, mult mai înalt decât bărbatul îngropat în mormântul cu numărul doi. Această înălțime era, de asemenea, peste înălțimea medie a oamenilor acelor vremuri. Vârsta aproximativă a bărbatului la momentul morții era undeva între 45 – 50 de ani dar trebuie spus că vârsta este printre cele mai puțin relevante detalii dat fiind că și bărbatul din mormântul 2 a murit tot in jurul vârstei de 40 de ani.
Craniul omului nostru purta urmele unei răni faciale vindecate, o rană foarte gravă dar nu fatală la orbită ochiului drept. Această rana este, de asemenea, un detaliu ce ne poate duce către concluzia că rămășițele aparțin lui Filip, dar fiind că sursele istorice amintesc de o astfel de rană suferită de regele macedonean.
O rană mult mai serioasă pe același schelet a fost constatată la piciorul stâng unde osul tibiei a fost pur și simplu sudat cu femurul la un unghi de 79°.
În osul sudat se remarcă o gaură ce pare să fi fost făcută de un obiect cu mișcare rapidă cum ar fi o sulița.
Cu alte cuvinte, ce s-a întâmplat practic, a fost că o sulița i-a străpuns piciorul în spatele genunchiului, distrugându-i total articulațiile, paralizand nervul peroneal și tibial dar, salvator pentru viață rănitului, ratând sectionarea arteerei poplitee care ar fi dus foarte probabil la o hemoragie greu de stăpânit.
Va puteți închipui gravitatea unei asemenea răni în acele vremuri. În fapt, cercetării sunt siguri că a fost o rană aproape fatală.
Ce este și mai remarcabil: acea suliță a fost ulterior îndepărtată dar infecția trebuie să fi fost masivă, durerile suferite au fost atroce mai mult ca sigur – totuși într-un final, zona se vindecase. Bineînțeles, nu se vindecase fără urmări, articulația genunchiului dispărând, oasele femurului și al tibiei au fost sudate iar consecința acestui artificiu chirurgical a fost un mers chinuitor și șchiopătat. Oricât v-aș povesti eu, fotografii ale respectivelor oase sunt mult mai concludente și le puteți vedea în imaginea de mai jos:
În fotografia de mai sus, puteți vedea clar oasele sudate între ele la un unghi de 79°, tot așa cum puteți vedea și gaura din spatele genunchiului dispărut, acea gaură fiind cauzată de străpungerea osului de către o suliță. Poate o să va întrebați de ce oasele au fost sudate astfel, când era mult mai simplu să fie sudate drept pentru o statură și un mers mai comod. Ei bine, unghiul a fost creat pentru ca bărbatul să poată călări lejer – mic detaliu din care ne putem da seama de prioritățile și ocupațiile predominante ale războinicului și modul în care chirurgii antici s-au străduit să-i îndeplinească dorințele.
În legătură cu această particularitate a scheletului mascuin din mormântul 1, între obiectele ce stăteau alături s-a găsit, printre altele, o pereche de armuri din bronz pentru picioare. De remarcat este că una din aceste armuri era mai scurtă decât cealaltă, fiind personalizată în mod clar pentru un tip aparte de anatomie cum ar fi un picior mai scurt decât celălalt.
Femeia îngropată alături ar fi ultima soție a lui Filip, macedoneana Cleopatra
Un al doilea schelet aflat în mormântul cu numărul 1 este al unei femei. Cercetătorii au concluzionat că aceasta avea în jur de 18 ani la momentul morții. Cercetarea atentă a oaselor au evidențiat că înălțimea femeii era de 165 cm. La momentul morții, tânăra era lăuză, bebelușul fiind îngropat alături, în același mormânt.
Al treilea ocupant al mormântului: un bebeluș abia născut
Noul născut îngropat lângă cele două schelete de adulți avea undeva la 41 – 44 săptămâni iar concluzia arheologilor a fost că tânăra femeie a murit cu bebelușul aproape imediat după naștere. Sexul copilului nu a putut fi stabilit doar în baza analizei osemintelor, probabil că o analiză ulterioară a ADN-ului va clarifica și acest detaliu.
Câteva concluzii
- După umila mea părere, Filip al II-lea Macedoneanul este bărbatul ale cărui rămășițe au fost găsite în mormântul 1 deși există unele studii care contestă acest lucru.
- Cred că principala cauză a contestării vine din faptul că surse antice ar fi menționat că, după moarte, Filip ar fi fost incinerat iar nu îngropat simplu, așa cum au fost găsite scheletele noastre. Este totuși de menționat că Justin, sursă antică a acelui detaliu, era un istoric roman ce a trăit la secole după evenimente și se prea poate să fi presupus doar că Filip a fost incinerat, cu atât mai mult cu cât alți membri ai familiei lui chiar au fost incinerați după moarte. Mai mult, Justin ar fi putut formula această presupunere în baza propriei experiențe, dat fiind că și împărații romani din vremea lui erau incinerați. Surse care să precizeze incinerarea lui Filip înainte de relatarea lui Justin nu există – un motiv în plus să nu ii dăm crezare în această privința mai mult decât dăm crezare concluziilor medicale trase în urmă studierii intense a oaselor.
- Traumele descoperite pe scheletul din mormântul 1 coincid în ca mai mare măsură cu diferitele răni pe care le-a suferit Filip de-a lungul zbuciumatei lui vieți. Așa cum bine s-a evidențiat în studiul din 2018, „despre nici un alt rege istoric grec nu s-a raportat să fi fost handicapat în acest fel.(…) Acesta este primul și unicul exemplu al unei răni antice pentru care există atât descrieri istorice cât și rămășițele persoanei rănite”.
- Mergând mai departe pe coroborarea relatărilor istorice cu detaliile descoperite în mormânt, știm că Cleopatra, tânăra soție cu numărul 7 a lui Filip, tocmai ce născuse de două zile când soțul ei a fost asasinat. În luptele pentru preluarea puterii ce au urmat, Cleopatra și bebelușul ei au căzut victime sigure și au sfârșit prin a fi îngropați toți trei în același mormânt.
Discuțiile însă mai mult ca sigur că vor continuă multă vreme, cu atât mai mult cu cât statul grec va mai aproba și alte analize pe măsură ce știința medicală va progresa.
Moartea lui Filip al II-lea a schimbat radical cursul istoriei. În doar câțiva ani, fiul său avea să pornească una dintre cele mai spectaculoase campanii militare cunoscute vreodată — cuceririle lui Alexandru cel Mare.
