Irod cel Mare familia și debutul politic – episodul 1

Irod cel Mare, una dintre cele mai controversate figuri ale Antichității, nu s-a născut într-o familie regală, ci într-una care a știut să urce prin alianțe calculate, loialități strategice și războaie purtate la momentul potrivit.

Tatăl său, Antipater, era un înalt oficial al regelui Ioan Hircan al II-lea și un om care a înțeles foarte devreme unde se află adevărata putere: la Roma, lângă Pompei și Iulius Cezar.

Acesta este episodul 1 din seria dedicată lui Irod cel Mare.

---

---

Irod cel Mare – originile si familia lui – episodul 1

---

În ziua de astăzi, numele de Irod cel Mare ne este foarte cunoscut mai mult datorită menționărilor biblice dar acestea sunt doar o frântura din viața lui pe cât de tumultoasă pe atât de contrastantă.

Vezi aici un articol pe tema portretului biblic al lui Irod cel Mare

Va spun sincer, viață acestui tiran m-a fascinat multă vreme și sper să gășiți și dvs, dragi cititori, plăcere si învățăminte de viață din povestea lui.

O familie nu chiar de rand

Irod s-a născut în în regatul Edomului, între 74 și 72 î.Hr. (data nu este sigură). Tatăl lui era Antipater iar mama, Cypros, era, potrivit lui Iosif Flavius, dintr-o familie prestigioasă din Arabius.

Antipater – un politician de succes

Antipater însuși era un înalt oficial la curtea regală iudaică a Hasmoneilor. La acel moment. familia regală se află în mijlocul unui tumult dinastic cauzat de rivalitatea între moștenitorii Aristobul și Ioan Hircan. Aceștia solicită arbitrajul romanilor. Antipater, deja un susținător al lui Ioan Hircan, devine și un susținător și colaborator al lui Pompei și, ulterior, după ce acesta e înfrânt la Pharsalus, a lui Cezar.

Cu alte cuvinte, Antipater își creează, pas cu pas, niște conexiuni și relații cu mai marii­ zilei, conexiuni ce îi cresc puterea la un nivel fără precedent. Și Antipater nu obține acest lucru doar prin intrigi de culise, ci se „implică direct, la îndemnul lui Cezar, în niște campanii periculoase, oferindu-i în perspectivă multe avantaje. Antipater nu este un laș și, preluând de la Cezar. toate, misiunile încredințate, „s-a expus multor pericole, a devenit un războinic curajos. cu, multe răni pe tot corpul, ca demonstrație a valorii”. (Iosif Flavius)

Aprecierea lui Cezar nu se lasă așteptată, familia lui primește cetățenie romană, scutire de taxe și o influență imensă datorată cunoscutei lor relațîi de prietenie. Ioan Hircan este numit mare preot în baza acelorași relații apropriate dar romanii ii refuză acordarea titlului de rege.

O scenă antologică în această relație dintre Cezar și Antipater, are loc atunci când facțiunea rivală, fiul lui Aristobul, se plânge lui Cezar. Pe lângă plângerea făcută că tatăl sau ar fi murit otrăvit de către Pompei și de faptul că Scipio, un general roman, l-ar fi tratat barbar pe fratele lui, acesta și-a îndreptat acuzele contra lui Hircan și Antipater cum că i-a alungat din țară lor natală și s-au purtat nedrept. Ca răspuns la aceste acuzațîi, Antipates își scoate hainele de pe el și își arată rănile dobândite în urma bătăliilor purtate. Cezar este impresionat și nu doar că îi ține partea ci îi permite să-și aleagă ce funcție își dorește. Iar funcția aleasă de Antipater este cea de procurator al Iudeeii.

Antipater își promoveaza fiii în funcții politice

Sub privirea aprobatoare a blajinului Hircan, Antipater și-a numit fiii cei mari în primele lor funcții politice: pe Phasaelus l-a numit guvernator al Ierusalimului iar pe Irod guvernator al Galileei. Neîndoielnic un om de acțiune, cât de curând, acesta se remarcă prin acțiunile energice ce le inițiază. La granița Siriei activă un grup de tâlhari condus de un anume Iezechia. Irod îl prinde și-l ucide și, o dată cu el, pe mulți din tâlharii ce-l însoțeau. Sirienii – bucuroși de a se vedea scăpați de așa problemă – i-au cântat chiar immuri de mulțumire. Cu această ocazie, Irod îl cunoaște pe Sextus Cezar, un apropiat și rudă a lui Cezar și guvernator al Siriei.

Toate aceste acțiuni ale fiilor s-au răsfrânt și asupra tatălui care a început a fi mai popular și decât însuși Ioan Hircan.

Irod e chemat la judecată

Dar tot acest succes nu avea cum să­ nu stârnească invidia. Hircan însuși o simțea deși nu a acționat cu nimic.

Dușmanii în creștere ca număr ai lui Antipater au început a-și arăta nemulțumirea de rolul pur decorativ la conducere al lui Hircan. Însăși distrugerea cetei de tâlhari din Siria era văzută și interpretată ca un act de indisciplină a lui Irod față de autoritatea regelui întrucât acesta acționase fără autorizație superioară. Acuzau pe Irod că condamnase la moarte tâlharii fără judecată prealabilă, lucru interzis de legea iudaică. Motiv pentru care detractorii lui considerau că trebuie eI însuși supus unei judecăți. Sfătuit de ­tatăl lui și deîndată ce își aranjă treburile în Galileea, veni la Ierusalem cu un număr suficient de soldați, nu suficienți cât să vrea să pară că îl răstoarnă pe Hircan dar nici insuficienți cât să fie expus la insulte. Sextus Cesar, temându-se pentru el, a trimis special vorba lui Hircan să-l achite. Ceea ce a și făcut Hircan și nu doar pentru că așa îi spuseseră romanii ci și pentru că el însuși îl îndrăgea pe Irod.

Autoexilul din Siria

Irod s-a retras în Damasc, la Sextus și se pregătea să nu mai răspundă vreunei solicitări de aceasta ar fi fost făcută. Detractorii lui Irod au reușit să-I sperie pe Hircan că Irod era gata să pornească un război contra lui. Faptul că Irod a ajuns general în Coele-Siria și Samaria la comanda romanilor  îi insuflă și mai multă spaimă, așteptându-se la un atac din partea lui în orice clipă.

Angoasele lui nu erau chiar fără bază căci se pare că asta și intenționa Irod dar intențiile belicoase i-au fost temperate de tatăl și fratele lui .

Spectrul razboiului civil de la Roma ajunge și în Siria

Între timp, situația politică regională s-a complicat. Urmare a fricțiunilor de la Roma între Senat și Cezar, Sextus Cezar a fost asasinat de Cecilius Bassus care era de partea lui Pompei și i-a preluat armata lui Cezar. Comandanții lui Cezar i-au atacat armata lui Bassus iar Antipater și-a trimis fiii să li se alăture în contul prieteniei lor cu Cezar. Ca urmaș al lui Sextus la conducerea Siriei vine un anume Marcus. Situația s-a complicat mai mult ca urmare a asasinării la Roma a lui Cezar. Cassius a sosit în Siria pentru a prelua forțele din Apamea ale lui Bassus.

”Stăpân peste Siria – ne povestește Dio Cassius -, Cassius atacă Iudeea, după ce aflase că soldații lăsați de Cezar în Egipt se îndreaptă într-acolo. Pe aceștia, cât și pe iudei, îi făcu să treacă în tabăra lui fără nici o strădanie…. într-un scurt răstimp, puterea lui Cassius crescu simțitor. ” (cartea XLVII, 28)

Prima acțiune a lui Cassius a fost de a-i împăca pe Marcus cu Bassus, ceea ce a reușit curând și, ca urmare, a fost ridicat și asediul de la Apamia. Abia acum a ajuns Cassius a se concentra pe adevăratul motiv pentru care venise: să ceară achitarea tributurilor datorate romanilor. Războiul civil cauzat de asasinarea lui Cezar se prefigura la orizont și facțiunea anticezariană avea nevoie de mulți bani, așa incât suma cerută de el era una enormă: 700 talanți, echivalentul azi a 2 bilioane de dolari.

Amenințat de Cassius, Antipater împarte sarcina strângerii imensei sume între fiii lui și restul reprezentanților regionali.  Între aceștia era un anume Malichus pe care, de asemenea, l-a obligat să strângă bani. Irod a fost primul care a adus lui Cassius 100 talanți ceea ce l-a ridicat imediat în favorurile liderului roman. În schimb față de cei ce nu au putut plăti, s-a răzbunat, amenințându-i inclusiv cu moartea. Între aceștia era chiar dușmanul personal al lui Antipater, Malichus, care însă a fost salvat, în ultimul moment, de Antipater care a reușit să mai aducă 100 de talanți.

Moartea lui Antipater

Abia plecă Cassius din Iudeea că Malichus deja complota la adresa salvatorului său, Antipater. Situația deveni atât de tensionată, încât Antipater începu a-și strânge trupe la est de Iordan în caz că va fi nevoit să se apere. Malichus, îngrijorat de faptul că Marcus, guvernatorul Siriei, îl condamnase la moarte, apelă la fiii lui Antipater, mimând o eventuală împăcare. Aceștia crezură în sinceritatea lui și nu doar că îl reconciliară cu tatăl lor ci îl ajutară inclusiv să scape de condamnarea la moarte.

Și încă o dată, Malichus se dovedi un trădător lipsit de scrupule. Hotărât să își ducă planul la final, îl invită pe Antipater, mimând dorința de împăcare, la un ospăț dat în casă lui Hircan. Vorba umblă că Malichus mițuise un preot să-l otrăvească iar Antipater idumeanul a murit la scurt timp după ce a plecat de la ospăț.

Viitorul se arata a fi tulbure dar despre asta vom vorbi in episodul urmator.

Bibliografie

---