Marcus Antonius, origini: parintii (episod 1)

Marcus Antonius, figura foarte populara si romantica a antichitatii romane, a avut o ascensiune interesanta si deloc obisnuita.

Marcus Antonius, faimos general roman, s-a nascut pe 14 ianuarie 83 i. Hr, in ramura plebeiana a familiei Antonii. Parintii lui era Marcus Antonius supranumit Cretanul si Iulia, o verisoara de-a treia a lui Iulius Caesar.

Antonius Cretanul, tatal lui Marcus Antonius

Figura tatalui sau este una obscura si, totusi, interesanta. Daca ar fi sa dam crezare lui Cicero, Antonius Cretanul era un politician corupt si incompetent dar Plutarh il prezinta ca nefiind foarte bogat dar avand o natura buna si generoasa. Un fel de concluzie generala este ca omul era cumsecade in natura lui, corupt si incompetent in calitatea lui de functionar, din cauza ultimei trasaturi si ajungand in functia de pretor, in anul 71 i. Hr. Cu alte cuvinte, a fost numit in acea functie, stiind cei ce il numeau ca era foarte posibil sa esueze. Stiu si eu? Nu pare in firea romana sa faca numiri politice atat de importante pur si simplu pentru a sabota viata politica romana. Dar cine stie….

Cert este ca, in anul 73 i.Hr, a fost insarcinat, din partea Senatului, de a elibera Marea Mediterana de bandele de pirati si de de a asigura o circulatie zonala sigura si sub control. Era o sarcina extrem de importanta, menita, indirect, sa sprijine si razboiul sestorian si cel dus impotriva lui Mitridades al II-lea, ambele conflicte romane fiind conduse, in numele poporului roman, de generalul Pompei.

In calitatea sa de guvernator al Cretei si a Cirenaicai, Marcus Cretanul trebuia sa asigure protectia de jafurile si abuzurile piratilor din aceste teritorii. Insa, in loc sa prioritizeze aceasta sarcina, el a inceput a ataca cretanii pe care ii acuza de aliante subterane cu piratii. Cand cretanii s-au revoltat, situatia a degenerat si nu a mai putut fi oprita escaladarea decat prin semnarea unui rusinos tratat de pace pentru care tatal lui Marcus a fost poreclit in batjocura Cretic – adica Cuceritorul Cretei. Faptul ca a murit cateva luni mai tarziu, la atat de scurt timp dupa acest esec rasunator, i-a fixat o reputatie, deloc onorabila in istoria romana, de incompetent si iubitor de bani.

Totusi, Plutarh ne prezinta si o latura mai umana a lui, un barbat cu o fire slaba insa darnica. Era intotdeauna dispus sa-si ajute prietenii dar aceste accese de generozitate trebuiau adesea stavilite de sotia sa care se vadeste ca fiind adevarata stapana a caminului si partea hotarata si chibzuita a familiei.

“Intr-o zi, – ne povesteste Plutarch – un prieten a venit sa il roage sa-l ajute cu bani, avand mare nevoie. Antonius nu avea bani la el dar ceru la unul din oamenii lui sa ii aduca niste apa intr-un lighean de argint si dupa ce i-a adus , si-a spalat barba ca si cum vroia sa se barbereasca si il trimise afara pe omul care i-a adus vasul. Dupa care a dat vasul de argint prietenului sau, spunandu-i sa il vanda.“

Putin dupa aceea a fost agitatie in casa printre servitori, cautand acel lighean de argint. Antonius, vazandu-si sotia suparata si ca vroia sa ii cerceteze pe toti servitorii despre asta, stiind unde se va ajunge, ii marturisi ca a dat acel vas si o ruga sa il ierte.”

Iulia Caesaris, mama lui Marcus Antonius

Si acum, inevitabil, intra in scena mama lui Marcus Antonius, o anume Iulia, de origine nobila si inrudita la grad de verisor indepartat cu viitorul faimos personaj istoric, Iulius Cezar. Femeia s-a atras respectul romanilor pentru virtutea si castitatea ei, fiind considerata drept una cele mai nobile doamne ale vremii ei.

Din casatoria cu Marcus Cretanul, Julia a avut trei baieti: Marcus, Caius si Lucius, toti trei avand niste destine suficient de puternice cat sa le ramana intiparite numele in istorie.

La moartea sotului, Iulia avea aproximativ 33 de ani. Originea ei era nobila, patriciana romana din ginta Julia Caesarius, fiica lui Lucius Julius Caesar, consul roman in anul 90 i. Hr – asasinat in strada in anul 87, la inceputul razboiului civil, de adeptii lui Marius – si sora lui Lucius Julius Caesar, consul in anul 64. De acest unchi vom mai auzi in povestea noastra caci Marcus Antonius nu l-a numit pe acesta doar unchi ci si socru, prin casatoria lui cu verisoara primara Antonia. Ulterior, acelasi unchi s-a remarcat drept constant opozant la masurile politice ale nepotului. Si, si dupa cum vedeti bine, tatal si fratele Iuliei au fix acelasi nume.

A doua casatorie a mamei

Dupa moartea primului sot (la acel moment, Marcus avea circa 12 ani), Julia Antonia, fire practica, s-a recasatorit cu Corneliu Lentulus, senator roman cu o cariera turbulenta in viata politica romana.

Acest al doilea sot al mamei, barbat fara copii proprii, pare sa fi avut o stransa legatura cu Marcus. In anul 63 – cand Marcus Antonius avea 20 de ani -, Lentulus este executat de Cicero ca fiind parte a conspiratiei lui Catalina iar acest eveniment pare sa fi fost adevarata cauza a urii persistente pe care Antonius a purtat-o toata viata contra lui Cicero, ranchiuna pe care popularul orator o va plati, in final, cu viata. Ce s-a intamplat la momentul mortii lui Lentulus nu se stie exact dar, dupa spusele lui Antonius, Cicero nu i-ar fi dat, pentru funeraliile cuvenite, trupul tatalui sau vitreg dupa executie, o acuzatie ce nu se poate spune exact cat era de adevarata. Unele surse favorabile lui Cicero au declarat-o raspicat drept minciuna dar nu putem crede cu litera de lege nici acele declaratii.

Dio Cassius ne prezinta si partea lui Antonius prin redarea discursului lui Q. Fufius Calenus in fata Senatului. Iata ce ne spune Calenus despre rascoala lui Catalina si soarta lui Cornelius Lentulus, tatal lui Antonius, soarta hotarata de Cicero: “Pe Catilina care n-avea alta vina decat aceea de a fi vrut cu orice pret sa se aleaga consul – altfel nici nu vad cu ce a gresit mai mult – nu l-ai dat prada unei morti cumplite? Pe Lentulus si pe cei care-l insoteau, nevinovati fiind, i-ai distrus cu o cruzime neobisnuita, fara sa fi fost judecati, fara dovada crimelor ce li se imputau, desi nu contenesti sa te lauzi intruna si pretutindeni, cu stiinta despre legi si despre tribunale. Daca cineva si-ar da osteneala sa inlature aceste pasaje din discursurile tale, n-ar mai ramane nimic din ele.

L-ai acuzat pe Pompeius ca in procesul lui Milo a incalcat litera legii; tu in schimb, nu i-ai acordat lui Lentulus nimic din prerogativele legale, nici una din garantiile la care avea drept, mai mare sau mai mica, desi asemenea garantii sunt stabilite. L-ai azvarlit in inchisoare fara sa-i ingadui sa se apere, fara judecata, pe el, un om model, la o varsta inaintata, care prin traditie stramoseasca poseda destule marturii ale devotamentului fata de patrie. Nici povara anilor, nici obiceiurile sale, nu-l indemnau sa se alature unei miscari revolutionare. Si oare de ce neajuns s-ar fi izbavit el in urma unei rasturnari a situatiei? Si ce bunuri ar fi putut pune la adapost, daca s-ar fi expus cu ochii legati primejdiei schimbarilor? Ce arme stransese, ce aliati avea, pentru ca el, un fost consul aflat in functia de praetor, fara sa fi spus sau sa fi auzit o vorba, sa fie aruncat in inchisoare si acolo sa-si gaseasca pieirea intocmai ca cei mai sinistrii raufacatori? Caci asa stau lucrurile. Acest preailustru Tullius ardea de dorinta sa-l ucida pe descendentul acelui Lentulus de odinioara fost princeps Senatus, tocmai intr-un loc denumit aidoma cu el: Tullianum.”

Dupa ce a ramas fara sot a doua oara, mama lui Marcus Antonius nu s-a mai recasatorit, traind ca vaduva o viata lunga si onorabila. Cand Antonius ajunge omul puternic din Roma, ea este cea care mediaza o impacare a fiului cu batranul ei fratele. Tot ea este cea care, contrastand cu cruzimea nurorii Fulvia, a dat o mana de ajutor multor patriciene venite sa ceara indurare pentru sotii lor in tulbura situatie de dupa asasinarea lui Iulius Caesar. Julia Caesaris a murit undeva dupa anul 39 i. Hr., neajungand, din fericire, sa fie martora sfarsitului tragic al fiului ei.

Bibliografie

Marcus Tullius Cicero – “Filipice – discursuri impotriva lui Marcus Antonius”, Editura pentru literatura universala, traducerea Dumitru Craciun, Bucuresti, 1968

Plutarch, “Viata lui Marcus Antonius”, editie online in engleza

Dio Cassius, “Istorie Romana”, editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984, vol 2, cartea XLVI