Revolta siciliana (40 -36) sau cum era sa ajunga un pirat seful Romei? (5)
Agrippa revine din Germania si preia sarcina de refacere a flotei si de antrenare a armatei pentru razboiul contra lui Sextus.
foto-credit: Mark Cartwright, licenta Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike. (CC BY-NC-SA)
Poate credeati ca am uitat de Agrippa a carui serie o incepusem acum ceva vreme… In nici un caz nu am uitat. Nu l-am pomenit pana acum pentru ca, in timpul luptei de la Cumae, Agrippa inca era in Germania si parea ca va mai sta acolo o vreme. Tocmai se ocupa de amplasarea tribului germanic al ubiilor undeva la stanga de Rin, stabilind bazele primului oras ubiin, orasul Cologne, viitorul Koln. Planurile ii fura insa rapid schimbate de un mesaj disperat primit de la Octavius prin care ii cerea sa revina in Italia ceea ce el se si grabi sa faca. Revenirea lui se petrecea la un moment foarte sensibil. Octavius isi pierduse aproape toata flota in batalia de la Cumae dar si in furtuna din port ce a urmat in ziua urmatoare.
Agrippa cu realizarile sale din Galia si Germania se califica clar pentru un triumf dar, plin de tact, refuza tocmai pentru a nu-l pune pe Caesar in lumina proasta din cauza infrangerii suferite de acesta in fata lui Sextus. Indata dupa revedere, cei doi prieteni incepura a face din nou pregatiri de razboi, Octavius ii dadu lui Agrippa deplina autoritate pentru refacerea flotei peste noua campanie navala, misiune in care acesta, cu eficienta obisnuita, se avanta cu entuziasm.
O noua flota (37 – 36 i.Hr)
Tratative, aliante si schimburi
Pentru ca, intre timp, Antonius si Octavian cazura de acord pentru un nou triumvirat pe inca 5 ani, in cadrul discutiilor, facura o intelegere de schimb de resurse militare: Octavian avea nevoie disperata de nave, Antoniu dorea legiuni. Antoniu ii transfera deindata niste nave lui Octavian iar acestea primise sa-i trimita legiuni cat mai curand….flash news: adevarul este ca nu i-a mai trimis acele legiuni niciodata.
Octavian duse tratative si cu Lepidus, convingandu-l sa i se alature in campania contra lui Sextus. Lepidus era guvernator al Africii, avand acces din aceasta pozitie la resurse considerabile ce puteau fi esentiale in razboi.
Navele obtinute de la Antonius erau un bun inceput insa nu erau suficiente pentru a continua razboiul. Mai erau necesare inca multe alte corabii, constructii de care se ocupa Agrippa personal. Pe langa titanica sarcina a refacerii flotei, tot Agrippa era cel ce se ocupa de organizarea si antrenarea unei armate capabile sa faca fata piratilor experimentati a lui Sextus.
Planuind in minte un santier naval….discret, Agrippa incepu a cauta o locatie apropiata de mare dar suficient de discreta cat sa nu atraga atentia, locatie unde construirea flotei dar si antrenarea intensiva a oamenilor sa se poata face cat mai nestingherita.
Agrippa s-a oprit asupra unei locatii cunoscuta astazi sub numele de lacul Avernus, un lac vulcanic situat in sudul Italiei. In vremea lui Agrippa, aceasta locatie avea iz de legenda pentru ca in acel loc exista o pestera care, conform legendei, a fost folosita de Odisseus pentru a cobori in lumea mortilor.
Locatia era foarte aproape de mare dar nu era in situatia de a fi chiar un port. Planul realizat de Agrippa impreuna cu Cocceius, un arhitect si apropiat al lui personal si al lui Augustus, implica saparea unui canal care sa lege lacul Averno de lacul Lucrino si a unuia mai scurt intre Lucrino si mare, cu iesirea bine mascata pentru a nu fi observata dinspre mare. Aceasta iesire era situata de la Punta dell’Epitaffio pe Punta Caruso, peste care trecea Via Herculanea. Dupa ce a sapat un scurt canal spre mare, Agrippa a ridicat pe lac un port si o baza pentru construirea de nave, baza ce, previzibil, primi numele de Pont Iulius. Am putea crede ca fiind atat de aproape de mare, portul lui Agrippa ar fi fost usor de reperat dar ca nu era deloc asa. Inconjurat de copaci din toate partile, portul ramane inaccesibil privirilor dinspre mare, fiind ferit de privirile scrutatoare ale marinarilor lui Sextus ce patrulau prin zona.
Cum marinarii si trupele flotei stationau in apropiere, la Cumae, un tunel subteran fost construit sub pamant intre lacul Averno si Cumae, tunel ce permitea circulatia armatei intre cele doua locatii fara a fi observabili. Acest tunel a fost o provocare din punct de vedere ingineresc si o data finalizat considerat o mare realizare a epocii. Acet tunel – denumit La grotta de Cocceius – masura pe lungime aproape un kilometru si era suficient de lat ca sa permita trecerea una pe langa alta a doua carute. Din cate stiu, acel tunel putea fi vizitat inca acum cativa ani -deci e inca in picioare – dar, mai nou, e inaccesibil publicului. Asta o zic in caz ca sunteti prin zona si va gandeati sa vizitati, oricum puteti vizita lacul pe marginea caruia sunt si ruinele templului lui Apollo.
Echipamentele militare
Urmatoarea sarcina era de a hotari impreuna cu Octavius ce tip de vase razboi erau necesare. Ambii isi dadura seama ca o victorie nu va putea fi asigurata folosind aceleasi echipamente si strategii de mai inainte. Era nevoie de o schimbare radicala. Optiunea lor finala fu sa investeasca in vase mai grele cu echipamente cu putere mare de foc, masivitatea acestor corabii fiind o sansa in plus de face fata corabiilor usoare si rapide ale lui Sextus. “Agrippa Vipsanius – ne povesteste Horia Matei – elaborase un nou tip de nava, cu bordul inaltat, prevazut cu turnuri si cu un blindaj menit s-o ocroteasca de loviturile de berbec; de asemenea, ea avea un dispozitiv special de abordare a navelor dusmane, astfel incat sa se ajunga la o lupta corp la corp, in care sa poata fi valorificata superioritatea trupelor romane regulate fata de pirati.”
Acel “dispozitiv special de abordare a navelor dusmane” de care vorbeste citatul de mai sus este harpax care se va dovedi hotarator in logica razboiului. Aflat intre diversele sarcini de supraveghere a construirii navelor si instructia echipajelor, Agrippa isi gasi timp sa conceapa acest nou dispozitiv, folosindu-se de un dispozitiv traditional, corvus, pe care il eficientiza si il imbunatati.
Ce era un corvus?
Corvus era o rampa aflata pe puntea corabiei, folosit prima data de romani in primul razboi punic impotriva Cartaginei. Numele si-l tragea de la carligul ca un cioc aflat la capatul podului. Acel carli era menit a fi folosit pentru a ancora si imobiliza nava inamica.
Dispozitivul avea o punte lata de 1, 20 m si lunga de 10,9 m, cu parapeti plasati pe lateral. Un sistem de scripeti de care era prins podul permitea ridicarea sau coborarea acestuia dupa dorinta. Acel pod o data ancorat pe puntea vasului dusman permitea trecerea legionarilor care se angajau intr-o lupta corp la corp in care erau intotdeauna in avantaj.
Desi ingenios, acest dispozitiv avea si ceva dezavantaje printre care greutatea exagerata si imposibilitatea de a fi folosit in conditii grele de navigatie.
Harpaxul lui Agrippa
Pornind de la ideea corvusului anterior, Agrippa a conceput un nou dispozitiv numit harpax. un carlig sau un fel de cleste de fier care avea avantajul de a fi mai usor si gratie acestei greutati mai mici era posibil sa atinga distante mult mai mari.
Carligul era lansat cu o ballista si, o data atinsa tinta, era greu de inlaturat, dat fiind ca acel carlig era lung si nu era usor de ajuns la sfori pentru a le taia.
Acest intreg dispozitiv permitea agatarea navelor inamice si aducerea lor suficient de aproape cat imbarcarea soldatilor pe celalalt vas sa fie usoara si sa se treaca la lupta corp la corp in care trupele lui Octavian erau experte.
Pentru trecerea trupelor vasul inamic, Agrippa dorea o solutie mai eficienta decat masivul pod pe care il vedem mai sus in imaginea unui corvus, pod care putea cantari si o tona si, in situatii de mare agitata, era extrem de greu de folosit, putand dezechilibra nava pe care se afla. Agrippa isi pune din nou ingeniozitatea si mintea tehnica la lucru si concepe un pod mobil, mult mai usor de folosit.
“Nu a supravietuit o descriere detaliata a acestui dispozitiv dar era mai usor, posibil de dezasamblat si pastrat pe punte, era chiar usor de lansat la nevoie ca un corvus cu greutate mica, putand fi manevrat fara a fi nevoie de dispozitive grele cu care sa-l muti.” (citat din weaponsandwarfares.com)
Nici nu exista discutie, intreaga mobilizare de refacere a flotei si de antrenare a armatei pentru razboiul cu Sextus era o sarcina uriasa si complexa. Neobosit, Agrippa alerga intre diversele obligatii fiind in acelasi timp si consul in functie la Roma. Personal mergea si vizita constructorii, explicandu-le importanta urgentarii constructiei tuturor navelor si echipamentelor necesare. In intregul proiect reusi sa mobilizeze inclusiv comunitatile locale asa incat, curand, “pe toata coasta Italiei se construiau corabii de razboi’ (Dio Cassius). Tot Agrippa fu cel ce organiza ceea ce azi am numi un proces de productie in care, o data toate subansamblele navelor obtinute, navele erau asamblate intr-o singura locatie sub atenta lui supraveghere.
Antrenarea armatei
Pe langa refacerea flotei, tot in sarcina lui Agrippa era si antrenarea marinarilor si soldatilor. Dupa decenii de razboi civil, era tot mai dificil pentru orasele Italiei sa poata trimite barbati care sa participe la efortul de razboi. Octavian gasi o solutie prin eliberarea a 20.000 de sclavi, acestia “platindu-si” eliberarea prin inrolarea in flota lui Agrippa unde avura parte de antrenamente intensive si foarte dure timp de un an si jumatate asa incat – scrie Paterculus – . “prin exercitii zilnice, el (Agrippa ) i-a facut pe soldati si pe vaslasi sa aiba o cunoastere temeinica a luptei atat pe uscat cat si pe mare.”
La 1 iulie 36, o ceremonie religioasa de purificare a flotei si armatei fu tinuta la Pont Iulius. Intr-o tacere profunda, preotii sacrificara animale pe care partial le aruncara in apa si partial le arsera pe altare in vreme ce Agrippa, insotindu-i, “implora zeii sa trimita semnele rele pe animalele sacrificate in loc sa le arunce asupra flotei” pe care o conducea. (Appian)
Razboiul putea incepe.
Click aici pentru urmatorul episod
Bibliografie
Horia Matei – “Pirati si corsari”, editura Universal Dalsi, 1996
Dio Cassius “Istoria romana”, Editura: STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1984, vol 2, cartea XLVIII
Suetonius, “The Lives of Caesars” – “Life of Tiberius”, varianta online in engleza/latina
Ovidiu Drimba – “Istoria culturii si civillizatiei” – volumul 3, editura SAECULUM I.O., anul aparitiei 2000
