Revolta siciliana (40 -36) sau cum era sa ajunga un pirat seful Romei? (4)
Batalia navala de la Cumae. Capriciile vremii aproape il lasa pe Octavius fara flota.
photo credit: Gautier Poupeau from Paris, France, CC0, via Wikimedia Commons
In episodul trecut tocmai povesteam despre unul din motivele izbucnirii conflictului ce a dus la revolta siciliana: dezertarea lui Menodorus din tabara lui Sextus in cea a lui Octavian. Acesta refuza sa-l predea inapoi lui Sextus. In ciuda pacii incheiate doar cu un an in urma, cele doua parti sunt mai antagonice ca niciodata si gata de razboi la cea mai mica provocare.
photo credit: Siren-Com, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons
Din punctul meu de vedere, multe se intamplau si, acumulandu-se, duceau la aceasta situatie de fapt. In trecut, Sextus avusese o atitudine mai concilianta si parea mai degraba sa provoace necazuri pentru a fi bagat in seama decat ca sa capete cu adevarat putere. Dupa pacea de la Misenum, pozitia lui Sextus pare sa se radicalizeze intocmai cum era deja radicalizata pozitia lui Octavius. Este clar ca aceasta radicalizare nu aparuse din neant. Doar ca este greu sa precizam ce anume s-a intamplat. Scriitorii antice vorbesc despre intrigile din anturajul ambilor oameni, anturaje care, in egala masura, incercau sa submineze pacea tocmai incheiata. Se prea poate ca si antipatia ce si-o purtau cei doi sa fi crescut intre timp la niste cote ce nu mai lasau loc de intelegere.
Cert este ca Sextus a luat la un nivel foarte personal faptul ca Octavius l-a luat sub protectia lui pe Menas, fostul lui om de incredere. Posibil si ca Sextus sa fi avut o toleranta foarte mica la tradare – lucru de inteles de alfel, tinand cont si de istoricul tatalui sau – iar faptul ca Octavius tinea partea unui om al sau cu care el se afla in conflict, a fost ultima picatura intr-o poveste in care el actionase mai tot timpul cu o oarecare precautie. Pe de alta parte, Octavius avea de castigat in urma aliantei cu Menas. Obtinu sub autoritatea lui fara a ridica un deget macar Sardinia si Corsica pe care fostul secund al Sextus i le-a cedat deindata. Pentru Octavius era clar ca eventuale consecinte erau de asteptat. Ne dam seama de asta din reactia lui imediata. A intarit coata italiana pentru a-l impiedica pe Sextus sa mai faca raiduri, a dat comanda la Roma si Ravenna de constructie cat mai rapida a unor trireme si trimise in Illirua mesaje catre armata sa se indrepte inspre Italia. Menas fu rasplatit generos pentru gestul sau de a schimba taberele: i-a schimbat statutul din libert (sclav eliberat) in om liber(cu niste drepturi aferente mult mai consistente) si i-a dat pozitia de secund in flota romana, imediat sub amiralul Calvisius. Nerabdator, il trimise pe Cornificius sa mearga la Tarentm si sa aduca tot echipamentul si vasele ce erau pe cale a fi terminate. Probabil acest ultim ordin a ajuns sa-l regrete. In timp ce Conficius revenea, o furtuna a distrus din intreaga flota fix nava amiral ce fusese construita pentru Octavian personal. Normal, superstitiosi cum erau romanii,imediat aceasta fu vazuta ca un semn rau iar Octavian trebui sa duca multa munca de lamurire scriind scrisori si tinaand predici soldatilor in care il acuza pe Sextus de piraterie si de incalcare intentionata a tratatului de la Misenum, aducand ca dovada marturia lui Menas si a piratilor care-l urmasera.
De la acest moment, nici Sextus nu pare sa mai aiba vreo retinere si, ca răzbunare pentru sprijinul acordat lui Menas, Menecrates, libert si unul din comandantii sai, fu trimis să atace Volturum, avand mana libera să terorizeze intreaga regiune a Campaniei.
Inevitabil, Caesar isi pregati si el armata si îl numi comandant al flotei pe C. Calvisius Sabinus, avându-l ca secund la conducere pe fugarul Menas.
Lupta de la Cumae
In 38, Octavian lansa un atac surpriza asupra lui Sextus. Sabinus și Menecrates s-au ciocnit la Cumae iar Octavian pierdu cea mai mare parte a flotei sale. Sabinus nu prea avea sanse contra lui Menecrates si oamenilor lui si era evident ca infrunta niște marinari experimentați si incercati in fata carora avea putini sorti de izbanda. Lupta era practic castigată de oamenii lui Sextus doar că Menecrates, în mod prostesc, îl atacă, “cu nespusa ura” personal pe Menas și în timpul luptei fu omorât. “Moartea lui Menestrates (….) pricinui lui Sextus o pierdere la fel de mare cu cea incercata de Caesar. Asa ca Sextus nu revendica victoria si nici Octavius nu se planse ca a fost invins.”
Vazandu-si comandantul mort, oamenii lui Menestratus se retraseră dar, in drumul lor catre Sicilia, fuseseră văzuți de Calvisius Sabinus care, cu avant, porni in urmarirea lor insa, ajuns la Scylla, “se ridica pe neasteptate un vant aspru care ii sfarama de stancile promontoriului mai multe corabii, tara in fundul apei involburate alte vase si le imprastie pe toate celelalte.”
Flota lui Caesar era in deriva. Profitând de ocazie, Sextus isi trimise unul din oameni, un anume Apollophanes, impotriva navelor lui Caesar care încercă rapid o strategie asezandu-și una langa alta, “corabiile sale, dispuse cu prora inainte,” iar acestea “nu lasau inamicului nici o posibilitate de a tinti fara gres; dimpotriva, cum erau mai solide si mai inalte, aveau putinta de a-si arata superioritatea”, asa incat Apollopahnes, cu suficient de mult spirit tactic, schimba strategia: “de cate ori era respins, el isi transporta ranitii si oamenii obositi pe alte corabii (….) reimprospatandu-si astfel fortele si repetand neintrerupt atacurile in cursul carora folosea torte incendiare“.
Octavian fu nevoit sa se retraga si, urmarit fiind, scapa numai pentru ca niste corabii taiara calea adversarilor, impiedicandu-l pe Apollopahnes sa mai nimiceasca sau sa captureze alte vase. In cele din urma, capitanul lui Sextus renunta sa-i mai urmareasca dar mai mult pentru ca, intre timp, se lasase noaptea decat din alte motive.
Capriciile Fortunei
Dar pataniile lui Octavius si ale flotei sale nu se incheiara aici. A doua zi, vremea ii juca o noua festa. In timp ce vasele erau ancorate in port, se porni o “furtuna cumplita”.
↥ In harta de mai sus aveti fixara locatia Scilla unde flota lui Caesar a fost devastata de furtuna ↥
Marinar cu experienta, Menas, observand vremea, salva in mare parte flota lui Sabinus prin simplul fapt ca o scoase in larg unde vasele puteau face fata violentei furtunii mult mai bine.
In schimb, flota lui Octavius, plina de oameni obositi inca dupa o zi precedenta istovitoare si nestiind “secretele marii”, suferi pierderi grele. Corabiile purtate de violenta furtunii s-au desprins din ancore si s-au izbit de tarm, facandu-se tandari. Mai rau, furtuna se intetise o data cu caderea noptii iar multi oameni rataciti in bezna si innebuniti de zgomotul asurzitor al furtunii “au pierit in chip jalnic”. Orice plan ar mai fi avut Caesar sa atace Sicilia disparu ca un balon de sapun dupa aceasta furtuna. Cand vestea se afla la Roma, in capitala izbucnira revolte de teama unei noi foamete provocata de vreo blocada maritima.
Sextus, mai ales dupa a doua furtuna ce a priciniut atatea pagube lui Octavian, “nu mai putea de fericire si, mai convins decat oricand ca era intr-adevar fiul lui Neptun, umbla imbracat intr-o haina lunga, de culoare azurie.”
Inevitabil aduse sacrificii de multumire protectorului sau zeiesc, “In chip de jertfa, el arunca in stramtoare cai si, dupa cate spun unii, si oameni.”
Agrippa revine
Credeati ca am uitat de prietenul nostru, Agrippa? In nici un caz. Este adevarat, incepusem seria despre viata lui Agrippa dar, data fiind contributia acestuia la infragerea revoltei siciliene conduse de Sextus, mi s-a parut mai corect sa facem un sumar al evenimentelor legate de miscarea lui Pompei pana la momentul in care, la chemarea disperata a lui Octavian, Agrippa revine din Germania si ia franele situatiei in mana.
La momentul delicat de dupa lupta de la Cumae il gasi Agrippa pe Octavius care, deindata ce il vazu, ii dadu titanica sarcina a organizarii si antrenarii unei flote capabile sa faca fata armatei de pirati experimentati a lui Sextus.
seria: Revolta siciliana (40-36 i.Hr)
Te invit la episodul urmator
Bibliografie
Horia Matei – “Pirati si corsari”, editura Universal Dalsi, 1996
Dio Cassius “Istoria romana”, Editura: STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, 1984, vol 2, cartea XLVIII
Suetonius, “The Lives of Caesars” – “Life of Tiberius”, varianta online in engleza/latina
Ovidiu Drimba – “Istoria culturii si civillizatiei” – volumul 3, editura SAECULUM I.O., anul aparitiei 2000
.jpg){kind=link}
