Marcus Agrippa – calatoria in Est (anii 16 – 15) episodul 12

Calatoria in Est a lui Marcus Agrippa in calitatea sa de consortes viri – anii 16 – 15.

La sfarsitul verii anul 16, Agrippa, cu soția, copiii si un grup mare de slujitori au plecat catre est, intr-o calatorie nu de placere ci administrativă și diplomatică. Ruta nu a fost consemnata, dar o putem intui dupa diverse edificii si inscriptii din diverse localitati. In acestea se pomenea prezenta lui Agrippa, uneori si a Iuliei. Imbarcarea s-a facut probabil la Brundisium in timp ce tinta era Siria.

Episodul anterior: Augustus et Agrippa, viri consortes – episodul 11

Calatoria spre Est

Mai mult ca sigur printre primele vizite a fost la Nicopolis, orasul construit pe locul unde avusese loc, cu doua decenii in urma, batalia de la Actium si a vizitat alaturi de familie monumentul actian, construit pe locul unde Octavian avusese tabara. Locul probabil ca i-a stranit amintiri si a povestit familiei despre batalia pe care o condusese genial cu mai bine de doua deceniu in urma.

Prima fotografie din galeria de mai sus arata starea actuala a monumetului actian ce poate fi vizitat la Nicopolis. A doua fotografie ne arata o reconstituire al aceluiași monument in zilele lui de glorie. fotocredit pentru imaginile de mai sus: actianicopolisarchaeopark.gr

O oprire importanta dar cu o puternica notă personală este la Epidaurus din golful Saronic.

Conform legendelor, aici se nascuse Asclepios vindecătorul, fiul lui Apollo, al carui sanctuar se afla la 8 km de oras. Acolo, vizitatorii – sau, mai degraba, pelerini -, cautand protectia sau ajutorul acestui zeu al medicinei, ofereau tablite votive in speranta vindecarii de diverse betesuguri. Agrippa construieste un monument aici, tot in cautarea unei alinari de boala care il chinuia. Conform lui Plinius, Agrippa suferea de ceva vreme de guta, o afectiune care se manifesta in special sub forma unor dureri de picioare ce devenisera de nesuportat adesea. Ca mulți alții, poposi si Agrippa la sanctuar sperand intr-o usurare a suferintelor fizice.

Ajungand la Atena, a fost inconjurat imediat de admiratori si prieteni. Cu generozitatea sa obisnuita, Agrippa oferise orasului un splendid nou odeion, teatru acoperit, si un Agrippeion, o sala de recitari construita in Kerameilos tot din banii lui sau dedicata lui de un admirator. Dacă la prima lui vizita fusese comemorata cu o statuie, acum atenienii s-au intrecut pe sine – o statuie pe partea de vest a Acropolis din care astazi mai vedem doar piedestalul.

Navigand apoi spre Dardanele, familia s-a oprit la Sestos unde s-au relaxat o vreme, inainte de a trece apoi in Asia la inceputul anului urmator (anul 15).

Cu treburi imperiale

La jumatatea anului 15, Agrippa ajunge, in sfarsit, in Antiohia, centrul roman de operatiuni, dupa aproape un an de calatorie. Situată pe râul Orontes, în nordul Siriei (astăzi în apropierea orașului Antakya, Turcia), Antiohia avea deja aproape 300 de ani de existenta la acel moment si era considerata, la acel moment, una dintre cele mai importante metropole ale Imperiului Roman din Orientul Apropiat, cu un rol cheie si ca centru de putere roman în menținerea controlului roman asupra provinciilor estice, datorită poziției sale strategice între Marea Mediterană și Mesopotamia si apropierii de Partia.

Coborand pe strazile Antiochiei, Agrippa putea vedea un oraș cosmopolit organizat după modelul elenistic, dar cu influențe romane tot mai puternice. In orasul in care Iulius Caesar si Augustus isi adusesera deja prinosul de investitii arhitecturale, nici Marcus Agrippa nu intarzie sa-si lase urma, investind in constructia unei intregi zone rezidentiale dincolo de poarta de est a orasului si finantand largirea teatrului local si a bailor care au si ajuns sa-i poarte numele.

Dar acestea nu erau singurele proiecte in care era implicat. Deplansandu-se la 265 km de Antiochia, ajunge la colonia Iulia augusta felix berytus – actualul beirut – unde cu cativa ani in urma fusese fondata peste o veche asezare feniciana un oras menit sa adaposteasca veteranii romani. Agrippa venea acum aici pentru a intari autoritatea romana, in scopul de a pacifica zona aflata pentru mult prea mult timp in stare de razboi si a da un impuls de dezvoltare zonala. S-a ocupat personal de improprietarirea veteranilor din Legiunea V Macedonica si VIII Augusta iar cand totul fu pus la punct din acest punct de vedere, reveni la Antiochia la timp pentru a constata efectele unui cutremur destul de serios ce afectase orasul intre timp. S-a implicat personal si in reparatii, finantand reconstruirea stadionului de unde, ulterior, a asistatdin tribuna la diverse evenimente.

Calatoria la Ierusalim

Aflat la 500 km de Antiohia, vigilentul Irod, rege al Iudeei, afla ca Agrippa este in Orientul Mijlociu. Abil diplomat si un geniu al crearii de conexiuni importante, Irod nu scapa prilejul si ii trimite o invitatie de a vizita Ierusalimul. Refuzat intial, Irod insista intr-atat incat, in cele din urma, workaholicul Agrippa accepta si, probabil insotit de Iulia copii si o suita corespunzatoare, acosta in portul Cezareei in toamna anului 15 pentru ceea ce credea el ca va fi co scurta vizita protocolara si de politete. In orice caz, nu intentiona sa prelungeasca aceasta vizita ci sa se reintoarca la Antiohia la timp pentru a-si petrece iarna acolo.

Irod ne este cunoscut in special din mentionarile biblice ale Nasterii Domnului ca o figura avida de putere, fara scrupule si dispus sa omoare pe oricine ii ameninta pozitia. Desi am vazut incercari moderne de reabilitare a lui, in fapt, Biblia chiar surprinde esenta acestui personaj, o schita simpla si cuprinzatoare.

Irod dincolo de firea lui violenta putea fi insa o figura foarte carismatica, diplomata si cuceritoare – mai ales cand era constient ca soarta sa depindea mult de cel catre care isi indrepta sarmul.

Cunoastem multe detalii ale acestei vizite gratie istoricului Iosif Flavius.

Si cu ce il putea atrage Irod mai bine pe un iubitor de arhitectura ca Agrippa decat cu monumentalele proiecte de constructie in care se angajase. Daca a ramas cu ceva pozitiv in urma, Irod s-a remarcat prin grandioasele proiecte arhitecturale intre care se desprinde portul artificial Sebastos. Cu acesta a venit in prima faza in fata lui Agrippa si, neindoielnic, se adresa omului potrivit. Agrippa avea deja experienta construirii unui port artifical si stia cata creativitate si munca presupunea un asemenea proiect. Se putea chiar ca ei sa fi dat chiar niste idei lui Irod in acest proiect cu cativa ani inainte cand Irod il vizitase in insula Lesbos. N-o sa intru in detalii privitoare la portul in sine dar ca sa intelegem de ce un asemenea proiect il putea impresiona pe Agrippa e bine sa stim ca acest port a fost unul dintre primele porturi artificiale mari construite vreodată la constructia caruia s-a pus in lucru o gramada de idei ingenioase si inovative. Zidurile portului se ridicau direct din mare, pentru ridicarea lor au folosit cofraje din lemn scufundate în mare, umplute cu acest beton, pentru a crea diguri și cheiuri. Si bineinteles nu e deloc de neglijat ca inginerii lui Irod au folosit un beton hidraulic roman (opus caementicium) care se întărea sub apă – o tehnologie absolut revoluționară. Si pentru ca omul stia ca baza puterii sale statea la Roma, intregul port era dedicat protectorului sau Augustus (Sebastos in greceste), iar aceasta dedicatie se vroia in egala masura o demonstrație de loialitate față de Roma și de putere personală.

Ajunsi in capitala, Irod ii aranja o primire fastuoasa, fiind intampinat cu urale si cu o multime imbracata in haine de sarbatoare. Din relatarea lui Iosif Flavius, festivismul nu era unul fortat si putea fi datorat sprijinului si protectiei pe care Augustus si Agrippa o oferisera practicilor aparte ale religiei mozaice. Chiar in aceasta vizita, Agrippa s-a dovedit atent la sensibilitatile religioase ale iudeilor si oferi o jertfa (hecatomba) de 100 de boi Dumnezeului Iahve, gest care nu putu fi decat foarte apreciat de populatie alaturi de care petrecu ulterior, fara rezerve. Dornic sa-si flateze cat mai mult musafirul, Irod tinu mortis sa marcheze momentul, dispunand inscrierea numelui lui Agrippa deasupra uneia din portile Templului.

Desi sceptic la inceput, Agrippa pare a se simti foarte confortabil in aceasta vizita si dezvolta o prietenie ce pare chiar sincera, bazata pe afinitatile comune, cu Irod. ”Ar fi stat mai mult”, ne asigura Iosif Flavius, dar apropierea iernii il silea sa se grabeasca, mai tarziu devenind nesigur sa calatoareasca pe mare iar sa ajunga la Mytilene (unde inteiona sa ierneze) era obligatoriu, treburile imperiului nesuferind vreo amanare.

Prin urmare, veni si ziua in care Agrippa cu familia urca pe corabie, nu inainte insa ca Irod sa-l copleseasca cu cadouri care de care mai somptuase si sa ordone petrecerea lui de pe tarm de o multime aclamand ii arunca la picioare flori.