Revolta siciliana (40 -36) sau cum era sa ajunga un pirat seful Romei? (8)

Batalia de la Naulochus, ultimul act din revolta siciliana. Agrippa si Sextus Pompei inclestati intr-o ultima confruntare navala.

basorelief actium — Batalie navala romana – *Basorelief reprezentand batalia de la Actium, basorelief datand din 14-37 i. Hr. si descoperit la Avellino (Italia) – photocredit: Following Hadrian, CC BY-SA 2.0, via Wikimedia Commons*

Din ce povesteam episodul trecut, dupa batalia de la Mylae, fusesera multe lupte in toata Sicilia dar nici una decisiva. Insa era clar ca momentul unei confruntari directe si hotaratoare, scopul fiind sa-l izoleze pe Sextus Pompei si sa-i taie accesul la provizii. Tot in acest scop, Octavian l-a trimis si pe Taurus sa-i opreasca proviziile, capturand corabiile care il aprovizionau.

Tactica si-a atins scopul. Pompei personal a ajuns intr-o stare atat de proasta incat a decis sa puna totul la bataie intr-o singura batalie. Destul de previzibil – dat fiind ca flota era punctul lui forte -, i-a trimis vorba lui Octavian, propunanadu-i o batalie navala hotaratoare. Octavian detesta bataliile navale, mai toate se terminasera toate prost pentru el dar, in final, accepta provocarea – mai ales ca nu el era comandantul militar real, Agrippa fiind cel ce urma a se ocupa de strategie si de conducerea bataliei propriu-zise.

O zi fu fixata pentru aceasta batalie. Ziua aleasa fu 3 septembrie, anul 717 de la facerea Romei, anul 36 inainte de Hristos. Locatia – golful Naulochus a carei localizare nu este cunoscuta cu exactitate dar era undeva in zona rtarmului orasului Mylae. Fiecare tabara isi pregati corabiile, munitia si masinariile de razboi pe care le aveau la indemana. Una din tabere alinia 300 de corabii si era condusa de Sextus Pompeius, secondat de locotenentii Papia – cunsocut si sub numele de Apollophanes, Demochares si Tisienus Gallus. De cealalta parte era flota condusa de Agrippa personal, avand ca arma secreta eficientul harpax cu care oamenii lui Pompei vor avea acum de a face pentru prima data. Pe mal, se afla Octavian cu armata de infanterie. Tot pe mal se afla si armata de infanterie inamica, toti pregatiti sa priveasca confruntarea ce era menita a se da exclusiv pe mare.

Ziua decisiva

Cand ziua programata sosi si atmosfera era mai exploziva ca niciodata, nici una din parti nu mai avea vreo ezitare si nici nu mai dorea sa dea inapoi. Navele celor doua armate rivale au pornit unele contra celorlalte, in strigatele vaslasilor si sub ploaia de munitie aruncata unii catre ceilalti: pietre, sageti, bile de foc. Cand au atins punctul de intalnire, corabiile s-au izbit reciproc, unele la mijloc, altele la prora. Si la aceasta apropiere confortabila a intrat harpaxul in actiune. Navele lui Agrippa agatau navele dusmane cu franghiile dublate de cabluri de fier, ce practic nu puteau fi taiate, soldatii treceau rapid pe podul mobil spre puntea dusmana unde se angajau in lupte corp la corp in care dominatia lor era clara. Dat fiind ca harpaxul nu fusese cunoscut pana atunci, armata lui Pompei nu avea nici o modalitate de a o contracara in afara de a tine departe nava. Oamenii lui Sextus se regrupau de pe navele pierdute, aruncandu-se in mare de unde erau recuperati de o mica corabie ce ii aduna.

De la un anumit punct, toate navele ajunsesera a fi aduse laolalta, erau lupte peste lupte, si – ne povesteste Appian – era tot mai dificil “sa distingi inamicul de prieten caci toti foloseau aceleasi arme si vorbeau aceeasi limba iar ordinele date din ambele parti erau intelese de toti caci erau la un loc amestecati. Prin urmare au aparut multe si diverse fraude si lipsa de incredere de ambele parti. Ajunsesera sa nu se mai recunoasca amestecati intre alte corpuri, arme si vase lovite.” Appian chiar a mentionat ca au fost puse in practica toate tacticile si strategiile – toate “cu exceptia focului. De la aceasta s-au abtinut, fiind atat de aproape unii de altii.” Cu alte cuvinte, s-au abtinut de la a folosi focul pur si simplu pentru ca era prea mare riscul de a lua ei insisi foc din cauza apropierii celor doua flote.

De pe mal, situatia era din ce in ce mai confuza. “Soldatii de pe tarm – ne povesteste Appian – priveau aceasta lupta de pe mare cu teama si nerabdare, crezand ca propria lor speranta legata de siguranta era legata de aceasta lupta.” Problema este ca degeaba priveau – cele doua flote se contopisera atat de tare incat tot ce vedeau era “o linie de 600 de corabii si auzeau o alternanta de strigate si gemete de o parte si de cealalta.”

Cel care incerca foarte atent sa vada situatia de facto era Agrippa care, facand o evaluare a situatiei tinand cont de “culorile turnurilor, singurele care puteau fi diferentiate”, ajunse la concluzia ca era in avantaj, asa incat strigand si aplaudandu-si soldatii care ii erau aproape pentru a-i incuraja, “a pornit apoi spre inamic si a presat fara incetare pana cand i-a coplesit pe cei care erau cel mai aproape.” Acestea au cedat si s-au intors spre stramtoare incercand sa fuga. O parte din ele au fost atinse si distruse de corabiile lui Agrippa, fiind fie scufundati, fie incendiati. O parte din navele ce au scapat au preferat sa se predea, totusi “saptesprezece din ele care erau in fata au reusit sa scape.”

Agrippa si soldatii lui Oerau clar invingatori si, aflati pe puntile corabiiloe, si-au strigat victoria iar cei de pe mal le-au raspuns cu strigate de bucurie in timp ce oamenii lui Pompeius gemeau, recunoscandu-si infrangerea.

Invingatorul ia totul, invinsul paraseste scena

Pompei insusi, vazand ce pierderi a suferit flota lui, isi parasi oamenii – inclusiv infanteria de pe mal- indreptandu-se panicat catre Messana, in panica fara a mai da ordine catre infanteria sa. In consecinta Armata lui Pompei a preferat sa se predea lui Octavian.

Victoria lui Agrippa era categorica. Doar trei din navele flotei lui Octavian fusesera scufundate in lupta in timp ce Pompei a pierdut prin scufundare 23 de nave, altele au fost fie arse, fie capturate, cu exceptia celor 17 care au scapat.

Efectul acestei ultime batalii a fost imens: spectrul foametei care a stat atat vreme deasupra Romei a disparut aproape ca prin farmec iar starea de spirit a populatiei i-a devenit foarte favorabila tanarului Caesar. Mai avea “mici” probleme de rezolvat dar viitorul chiar incepea sa arate promitator.

Pentru ultimul episod din seria ” Revolta siciliana” in care vom afla de soarta finala a cutezatorului pirat Sextus Pompei, da click pe acest link.

Pentru a ajunge la urmatorul episod din seria “Marcus Agrippa”, da click aici