Ce înseamnă „viri consortes” în cazul lui Augustus și Agrippa?

Expresia latină „viri consortes” sugerează ideea de bărbați asociați la conducere. În cazul lui Augustus și Marcus Agrippa, termenul reflectă parteneriatul lor politic, în care Agrippa exercita atribuții executive aproape egale cu cele ale lui Augustus, fără a-i contesta însă autoritatea supremă.

Când a devenit Agrippa asociat la putere cu Augustus?

În anul 18 î.Hr., Augustus i-a reînnoit lui Agrippa mandatul de proconsul și i-a acordat statutul de asociat la putere (socius), consolidând astfel conducerea în doi a Imperiului Roman.

De ce i-a adoptat Augustus pe fiii lui Agrippa?

Augustus i-a adoptat pe Caius și Lucius Caesar pentru a asigura o succesiune dinastică stabilă. Adopția transforma copiii lui Agrippa și ai Iuliei în moștenitori oficiali ai principatului.

Ce rol a avut propaganda în consolidarea puterii lui Augustus și Agrippa?

Propaganda a fost esențială. Monedele, Jocurile Seculare (Ludi Saeculares) și ceremoniile religioase au fost folosite pentru a crea imaginea unei conduceri legitime, binecuvântate de zei și susținute de popor.

Care au fost copiii lui Marcus Agrippa și ai Iuliei?

Cei mai cunoscuți au fost Caius Caesar, Lucius Caesar, Iulia cea Tânără, Agrippina Maior și Agrippa Postumus. Doi dintre fii au fost adoptați de Augustus ca moștenitori.

Augustus și Marcus Agrippa, asociați la putere

Marcus Agrippa își întărește poziția, susținându-l pe Augustus în întărirea autorității sale și ii oferă mult doriții moștenitori.

Cuprins

Marcus Agrippa și Augustus au format unul dintre cele mai solide parteneriate politice din istoria Romei.

Anul 18 îl găsește pe Augustus la Roma, așteptând cu nerăbdare revenirea lui Agrippa din provincii. Ultimii ani nu făcuseră decât să crească dependența lui de acesta. Deloc surprinzător, Augustus realizase că avea puțini prieteni adevărați și demni de încredere în jur și dușmani avea cu prisosință. Loialitatea constantă și neostentativă a lui Agrippa se dovedea mai prețioasă decât orice cu atât mai mult cu cât prin el a primit în sfârșit și Augustus ceva la care tânjea de multă vreme: urmași și promisiunea unei dinastii solide.

Familia se mărește – Moștenitorii lui Augustus și Agrippa

Reședința noii familii în creștere a lui Agrippa era o vilă de pe malurile Tibrului despre care se crede că a fost construită încă din timpul căsătoriei cu Marcella. Era o clădire maiestuoasă ale cărei urme au fost descoperite în secolul XIX – dar această este o tema mult prea interesantă pentru a o trata aici superficial – sigur îi voi dedica o postare separată. Tot pentru confortul soției și al familiei, Agrippa a mai construit o vilă în golful Neapolelui.

Bust al lui Caius Caesar, fiul lui Marcus Agrippa și al Iuliei, nepot adoptiv al lui Augustus — Caius Caesar, fiul lui Marcus Agrippa si al Iuliei Caesaris – foto-credit: By **HOWI – Horsch, Willy – Self-photographed / Römisch Germanisches Museum (Agrippina – Kaiserin aus Köln, Ausstellung im RGM Köln v. 6. November 2015 – 29. März 2016), CC BY-SA 4.0**

Între timp, foarte curând după nuntă, în anul 20 i.Hr., „Iulia dădu naștere unui fiu care primi numele de Caius”. Bucuria în familie fu nemăsurată, mai ales pentru mândrul bunic care putea răsuflă ușurat: avea, în sfârșit, un urmaș de sânge ce îi putea succede. Entuziasmul este evident din manifestările publice ce au fost hotărâte cu acest prilej căci – după Dio Cassius –„s-a hotărât ca, în fiecare an, ziua de naștere a acestuia să fie sărbătorită printr-un sacrificiu de tauri. Această jertfă s-a ținut în virtutea unui decret iar edilii în particular au organizat cu prilejul zilei de naștere a lui Augustus alergări de cai și vânători de animale sălbatice.” (Dio Cassius LIV, 8)

Va fi urmat în anul 19 de o soră Iulia – cunoscută în istorie ca Iulia cea tânăra -, de un frate, Lucius, în anul 17, de Agrippina – cunoscută în istorie că Agrippina Maior – în anul 14 și, în anul 12, de Agrippa Postumus.

Adoptia – Adopția moștenitorilor de către Augustus

Încurajate de asemenea suflu nou, interesele dinastice ale Octavian iau un nou avânt. În anul 17, la câteva săptămâni după nașterea celui de-al doilea fiu, Lucius, are loc o ceremonie de adoptare a nepoților de către Augustus. Cei doi băieți deveneau astfel fii adoptați ai lui Octavian și moștenitorii săi, fiind o rezolvare și o soluție elegantă la problema moștenirii sale, problema ce îl frământase ani de zile.

Un mic incident ce s-a produs înainte de această adoptare, ne ajută să înțelegem și prejudecățile și atitudinea de superioritate disprețuitoare cu care veche aristocrație încă îl trata încă pe Agrippa.

Seneca ne povestește cum un anume M. Porcius Latro, ținând un discurs în prezența lui Augustus și Agrippa și vorbind de adopția celor doi copii ce era pe cale să se întâmple a afirmat că „Odată adoptați, sunt altoiți la nobilime din adâncurile non-nobilimii.”, făcând astfel aluzie la originea modestă social a tatălui celor doi copii.

Deși, între timp, Agrippa devenise nobil, mulți din pătura veche nu se sfiau a aminti in fața lui de adevăratele lui origini umile.

Maecena, prezent la întreagă scenă, îl intrerupse pe Lato, cerându-i să scurteze deoarece Octavian era pe grabă.

Mulți din cei ce erau de față nu au putut să nu observe o anume doză de răutate din partea lui Maecena căci el nu întrerupsese pentru că Octavian să nu observe înțepătura la adresa lui Agrippa ci, mai degrabă, că această să fie evidențiată din plin.

E clar că Agrippa avea de înfruntat multe asemenea atitudini și e de asemenea clar că există în societate libertatea pentru ceilalți de a-și exprima deschis aceste gânduri în chiar prezența lui, fără teamă de represalii.

Pare însă destul de clar că Agrippa abordează întreagă situație cu maturitate și siguranță de sine, alegând să ignore răutățile celor care, nefiind capabili a-l egala în eficientă, îl priveau de sus din simplul și superficialul motiv că nu se născuse într-o familie cu influență.

Asociat la putere – Agrippa, asociat la putere cu Augustus

Chiar dacă Augustus avea, în sfârșit, mult doriții moștenitori, mai treceau încă mulți ani până când aceștia puteau atinge vârsta la care să fie implicați legal în viața politică.

Până atunci, omul de bază și succesorul firesc rămânea vechiul său prieten, Agrippa. Acest statut i-a fost recunoscut oficial în anul 18 î.Hr., când, la expirarea mandatului său de proconsul imperial, Augustus nu doar că i l-a reînnoit, ci i-a conferit și titlul de asociat la putere (socius).

Nu era o abdicare și nici o împărțire formală a autorității supreme — Augustus își păstra poziția dominantă — însă, în practică, Agrippa devenea co-conducător, cu atribuții executive comparabile cu ale principelui.

În mentalul roman al vremii, această formulă amintea de tradiționalii magistrați republicani, de cei doi consuli care exercitau împreună puterea, în limitele stabilite de lege și pentru o perioadă determinată.

Un asemenea aranjament evita, în mod subtil, temuta etichetă de „dictator” — un cuvânt care, în memoria colectivă romană, putea deveni fatal.

O armă eficientă: propaganda imperială – imaginea noii conduceri

Pe lângă aranjamentul legal de asociați la putere, o întreagă mașinărie de propagandă s-a pus în mișcare. Scopul acesteia era de a imprima in mentalul colectiv simpatie și susținere pentru noul duo de putere. Mijloacele prin care această propagandă se manifestă erau pe cât de simple pe atât de eficiente.

Moneda

În primul rând, s-a dispus emiterea unor monede care să ilustreze noua realitate de putere din fruntea Romei. Curând au început a circula monede pe care erau imprimați cei doi bărbați șezând alături, având aerul a doi colegi colaborând în munca lor spre gloria Romei.

Monedă romană reprezentându-i pe Augustus și Marcus Agrippa ca asociați la putere — Monedă de argint, reprezentându-l pe o parte pe Caesar August iar pe cealaltă parte a monedei pe cei doi asociați la putere: Augustus si Agrippa, sezând unul lângă altul la aceeași înălțime și părând a se sfătui ca doi prieteni.
foto-credit: **© The Trustees of the** **British Museum**. Shared under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International (CC BY-NC-SA 4.0) licence.

Ceremoniile religioase: sărbatoarea aduce unitate

Și pietatea romană fu pusă în slujba propagandei.

Augustus și Agrippa înțelegeau perfect sensibilitățile lumii romane. Într-o societate profund religioasă, pietatea afișată public devenea un instrument puternic de legitimare politică.

Pentru că politicienii ce își arătau devoțiunea zeităților romane erau foarte apreciați de popor, Augustus și Agrippa au reînviat un eveniment religios ce fusese abandonat pentru 100 de ani, ultima ceremonie fiind ținută în 140.

Evenimentul se numea Jocurile Secolului – Ludi Saeculares, erau dedicat tradițional zeilor morții – Pluto și Proserpina – și se desfășura sub forma sacrificiilor și spectacolelor de teatru desfășurate timp de trei zile și trei nopți chiar pe Câmp Martius.

Faptul că acest eveniment este, în primul rând, gândit ca un prilej de propagandă, o vedem în ușoarele modificări aduse ceremoniilor de Augustus.

Evenimentul nu a mai fost dedicat zeilor morții ci celor trei zeițe ale sorții (Moerae), zeiței nașterilor (Ilithia), Mamei Pământ (Mater Terra) și Soarelui (Sol).

Spațiul de desfășurare al evenimentului se lărgea de la Camp Martius cuprinzând și Colina Aventinus și Palatin.

La un nivel subliminal, Augustus pare să transmită poporului că ascensiunea sa la putere a fost hotărâtă de zei iar apariția urmașilor după o perioadă de atâta așteptare era pecetea finală a soartei favorabile.

Ceremoniile era necesar a fi extrem de somptuoase, impresionante și au fost anunțate cu surle și trâmbițe pe toate ulițele Romei.

În cadrul acestui eveniment, membrii colegiului Quindecimviri – între care se aflau și Augustus și Agrippa – au deschis ceremoniile din Capitoliu, apoi din Palatin, distribuind cetățenilor cele necesare purificării: torțe, sulf și smoală. Roma întreagă părea chemată la o reînnoire simbolică. Populația a adus jertfe de grâu, orz și fasole la templul Dianei de pe colina Aventin, într-un gest colectiv de participare la destinul cetății.

Sub luna plină a nopții de 31 mai 17 î.Hr., pe Camp Martius, lângă apele Tibrului, Augustus a sacrificat zeițelor Sorții trei miei, stropind cu sângele lor altarele ridicate special pentru această ocazie. Ritualul avea o gravitate solemnă, aproape teatrală.

Noaptea s-a aprins de mii de lumini. Un foc uriaș ardea în câmp, iar în jurul lui preoții intonau imnuri sacre. Spectacolul era gândit să impresioneze – nu doar prin fast, ci prin emoție. Sacrificiul a fost urmat de reprezentații teatrale, iar la final s-a ținut un banchet sacru în cinstea Iunonei și a Dianei, la care au participat 110 matroane romane, simbol al continuității și al fertilității cetății.

A doua zi, Agrippa a prezidat pe Capitoliu sacrificiul a doi tauri albi în onoarea lui Jupiter Optimus Maximus. A urmat un nou banchet sacru, dedicat lui Apollo și Dianei. La căderea nopții, Augustus a revenit pe Camp Martius pentru a aduce 25 de prăjituri drept ofrandă zeiței Ilithyia, protectoarea nașterilor.

În ziua următoare, Agrippa a asistat la sacrificarea a două vaci în cinstea Iunonei, iar noaptea Augustus a jertfit o scroafă gestantă zeiței Cybele – un simbol limpede al fertilității și al regenerării.

În cele din urmă, 27 de băieți și 27 de fete, aleși cu grijă – condiția fiind ca ambii părinți să fie în viață – s-au adunat la templul lui Apollo și au intonat imnul compus de Horatius, Carmen Saeculare. Momentul a fost, potrivit tuturor mărturiilor, cel mai emoționant al întregii ceremonii și încheierea perfectă a unor jocuri considerate un succes deplin.

Panem et circem

Va mai trece aproape un secol până când poetul Juvenal va formula în scris celebra maximă panem et circenses. Dar practica era deja bine cunoscută și fusese rafinată până la perfecțiune încă din vremea lui Iulius Cezar.

Augustus și Agrippa nu făceau decât să aplice această rețetă cu obișnuita lor eficiență. Nu era vorba doar de popularitate personală; miza era mai mare. Prin ceremonii, spectacole și generozitate publică, ei consolidau imaginea unei dinastii aflate în plină formare și transmiteau ideea stabilității unei noi epoci.

Nici nu se stinseseră ecourile Jocurilor Seculare, că Agrippa reapare în fața poporului, de această dată sponsorizând curse de cai — unul dintre cele mai iubite spectacole ale Romei. Avea chiar propriul său echipaj, format din patru bărbați – Calamus, Dreus, Faustus și Migio – care îi fuseseră cândva sclavi. Eliberați între timp, continuau să-i fie devotați, participând la competițiile finanțate de fostul lor stăpân.

Imaginea era atent construită: generozitate, loialitate, succes. Agrippa apărea nu doar ca asociat la putere, ci ca binefăcător al cetății, un om ridicat prin merit, capabil să inspire atașament și fidelitate.

În acești ani, parteneriatul dintre Augustus și Agrippa atinsese echilibrul perfect: autoritate, moștenitori și sprijin popular. O formulă care părea de neclintit.

Pentru moment, nimic nu părea să umbrească această construcție atent orchestrată. Augustus avea moștenitori. Agrippa avea autoritate. Roma avea spectacole și promisiunea unei noi epoci.

În timp ce Roma celebra stabilitatea noii dinastii, în provinciile orientale se pregăteau deja provocări ce necesitau prezența celui mai capabil om al principelui. Următoarea pagină din destinul lui Agrippa se deschide în Orient.

Întregul parcurs al lui Marcus Agrippa — de la tânărul general al lui Octavian la asociatul la putere al lui Augustus — poate fi urmărit în seria completă dedicată acestui personaj.

Întrebări frecvente despre Augustus și Marcus Agrippa

Ce înseamnă „viri consortes” în cazul lui Augustus și Agrippa?

Expresia latină „viri consortes” sugerează ideea de bărbați asociați la conducere. În cazul lui Augustus și Marcus Agrippa, termenul reflectă parteneriatul lor politic, în care Agrippa exercita atribuții executive aproape egale cu cele ale lui Augustus, fără a-i contesta însă autoritatea supremă.
Când a devenit Agrippa asociat la putere cu Augustus?

În anul 18 î.Hr., Augustus i-a reînnoit lui Agrippa mandatul de proconsul și i-a acordat statutul de asociat la putere (socius), consolidând astfel conducerea în doi a Imperiului Roman.
De ce i-a adoptat Augustus pe fiii lui Agrippa?

Augustus i-a adoptat pe Caius și Lucius Caesar pentru a asigura o succesiune dinastică stabilă. Adopția transforma copiii lui Agrippa și ai Iuliei în moștenitori oficiali ai principatului.
Ce rol a avut propaganda în consolidarea puterii lui Augustus și Agrippa?

Propaganda a fost esențială. Monedele, Jocurile Seculare (Ludi Saeculares) și ceremoniile religioase au fost folosite pentru a crea imaginea unei conduceri legitime, binecuvântate de zei și susținute de popor.
Care au fost copiii lui Marcus Agrippa și ai Iuliei?

Cei mai cunoscuți au fost Caius Caesar, Lucius Caesar, Iulia cea Tânără, Agrippina Maior și Agrippa Postumus. Doi dintre fii au fost adoptați de Augustus ca moștenitori.