Cine a reconstruit flota lui Octavian?

Marcus Agrippa a organizat refacerea completă a flotei între 37–36 i.Hr.

Un dispozitiv de agățare a navelor inamice inventat de Agrippa pentru a facilita abordajul.

Unde a fost construit Portus Iulius?

În zona lacului Avernus, legat prin canale de mare.

Cum a refăcut Agrippa flota lui Octavian – Revolta siciliană (37

Agrippa revine din Germania și preia sarcina de refacere a flotei și de antrenare a armatei pentru războiul contra lui Sextus.

Bust original (sec. I i Hr.) al lui Marcus Agrippa aflat la Muzeul de arheologie din Pavia (Italia)
foto-credit: Mark Cartwright, licenta Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike. (CC BY-NC-SA)

Poate credeati că am uitat de Agrippa a cărui serie o începusem acum ceva vreme… În nici un caz nu am uitat. Nu l-am pomenit până acum pentru că, in timpul luptei de la Cumae, Agrippa încă era în Germania și părea că va mai sta acolo o vreme.

Planurile îi fură însă rapid schimbate de un mesaj disperat primit de la Octavius prin care îi cerea să revină în Italia ceea ce el se și grăbi să facă. Revenirea lui se petrecea la un moment foarte sensibil. Octavius își pierduse aproape toată flota în bătălia de la Cumae dar și în furtuna din port ce a urmat în ziua următoare.

Agrippa cu realizările sale din Galia și Germania se califică clar pentru un triumf dar, plin de tact, refuză tocmai pentru a nu-l pune pe Caesar într-o lumină proastă din cauza înfrângerii suferite de acesta în fața lui Sextus. Îndată după revedere, cei doi prieteni începură a face din nou pregătiri de război, Octavius îi dădu lui Agrippa deplină autoritate pentru refacerea flotei peste noua campanie năvală, misiune în care acesta, cu eficiența obișnuită, se avânta cu entuziasm.

O noua flota (37 – 36 i.Hr)

Tratative, aliante si schimburi

Pentru că, între timp, Antonius și Octavian căzură de acord pentru un nou triumvirat pe încă 5 ani, în cadrul discuțiilor, făcură o înțelegere de schimb de resurse militare: Octavian avea nevoie disperată de nave, Antoniu dorea legiuni. Antoniu îi transferă deîndată niște nave lui Octavian iar acestea primise să-i trimită legiuni cât mai curând….flash news: adevărul este că nu i-a mai trimis acele legiuni niciodată.

Octavian duse tratative și cu Lepidus, convingându-l să i se alăture în campania contra lui Sextus. Lepidus era guvernator al Africii, având acces din această poziție la resurse considerabile ce puteau fi esențiale în război.

Navele obținute de la Antonius erau un bun început însă nu erau suficiente pentru a continua războiul. Mai erau necesare încă multe alte corăbii, construcții de care se ocupă Agrippa personal. Pe lângă titanica sarcină a refacerii flotei, tot Agrippa era cel ce se ocupa de organizarea și antrenarea unei armate capabile să facă față piraților experimentați a lui Sextus.

Plănuind în minte un șantier naval….discret, Agrippa începu a căuta o locație apropiată de mare dar suficient de discretă cât să nu atragă atenția, locație unde construirea flotei dar și antrenarea intensivă a oamenilor să se poată face cât mai nestingherită.

Agrippa s-a oprit asupra unei locații cunoscută astăzi sub numele de lacul Avernus, un lac vulcanic situat în sudul Italiei. În vremea lui Agrippa, această locație avea iz de legendă pentru că în acel loc există o peșteră care, conform legendei, a fost folosită de Odisseus pentru a coborî în lumea morților.

Locația era foarte aproape de mare dar nu era în situația de a fi chiar un port.

Planul realizat de Agrippa împreună cu Cocceius, un arhitect și apropiat al lui personal și al lui Augustus, implica săparea unui canal care să lege lacul Averno de lacul Lucrino și a unuia mai scurt între Lucrino și mare, cu ieșirea bine mascată pentru a nu fi observată dinspre mare.

Această ieșire era situată de la Punta dell’Epitaffio pe Punta Caruso, peste care trecea Via Herculanea.

După ce a săpat un scurt canal spre mare, Agrippa a ridicat pe lac un port și o bază pentru construirea de nave, baza ce, previzibil, primi numele de Pont Iulius.

Am putea crede că fiind atât de aproape de mare, portul lui Agrippa ar fi fost ușor de reperat dar nu era deloc așa. Înconjurat de copaci din toate părțile, portul rămâne inaccesibil privirilor dinspre mare, fiind ferit de privirile scrutătoare ale marinarilor lui Sextus ce patrulau prin zonă.

Cum marinarii și trupele flotei staționau în apropiere, la Cumae, un tunel subteran fost construit sub pământ între lacul Averno și Cumae, tunel ce permitea circulația armatei între cele două locații fără a fi observabili.

Acest tunel a fost o provocare din punct de vedere ingineresc și o dată finalizat, a fost considerat o mare realizare a epocii. Acest tunel – denumit La grotta de Cocceius – măsura pe lungime aproape un kilometru și era suficient de lat ca să permită trecerea una pe lângă altă a două căruțe.

Din câte știu, acel tunel putea fi vizitat încă acum câțiva ani -deci e încă în picioare – dar, mai nou, e inaccesibil publicului. Asta o zic în caz că sunteți prin zonă și va gândeați să vizitați, oricum puteți vizita lacul pe marginea căruia sunt și ruinele templului lui Apollo.

Echipamentele militare

Următoarea sarcină era de a hotărî împreună cu Octavius ce tip de vase război erau necesare.

Ambii își dădură seama că o victorie nu va putea fi asigurată folosind aceleași echipamente și strategii de mai înainte.

Era nevoie de o schimbare radicală.

Opțiunea lor finală fu să investească în vase mai grele cu echipamente cu putere mare de foc, masivitatea acestor corăbii fiind o șansă în plus de face față corăbiilor ușoare și rapide ale lui Sextus.

„Agrippa Vipsanius – ne povestește Horia Matei – elaborase un nou tip de navă, cu bordul înălțat, prevăzut cu turnuri și cu un blindaj menit s-o ocrotească de loviturile de berbec; de asemenea, ea avea un dispozitiv special de abordare a navelor dușmane, astfel încât să se ajungă la o luptă corp la corp, în care să poată fi valorificată superioritatea trupelor romane regulate față de pirați.”

Acel „dispozitiv special de abordare a navelor dușmane” de care vorbește citatul de mai sus este harpax care se va dovedi hotărâtor în logica războiului. Aflat între diversele sarcini de supraveghere a construirii navelor și instrucția echipajelor, Agrippa își găsi timp să conceapă acest nou dispozitiv, folosindu-se de un dispozitiv tradițional, corvus, pe care îl eficientiză si îl îmbunătăți.

Echipamente de razboi

Ce era un corvus?

Corvus era o rampă aflată pe puntea corăbiei, folosit prima dată de romani în primul război punic împotriva Cartaginei. Numele și-l trăgea de la cârligul ca un cioc aflat la capătul podului. Acel cârlig era menit a fi folosit pentru a ancora și imobiliza nava inamică.

Dispozitivul avea o punte lată de 1, 20 m și lungă de 10,9 m, cu parapeți plasați pe lateral. Un sistem de scripeți de care era prins podul permitea ridicarea sau coborârea acestuia după dorință. Acel pod o dată ancorat pe puntea vasului dușman permitea trecerea legionarilor care se angajau într-o luptă corp la corp în care erau întotdeauna în avantaj.

Deși ingenios, acest dispozitiv avea și ceva dezavantaje printre care greutatea exagerată și imposibilitatea de a fi folosit în condiții grele de navigație.

https://runeberg.org/img/uppf/5/0086.1.jpg, Public domain, via Wikimedia Common

Partile componente ale unui harpax, fotocredit: Ramnavot, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Echipamente de război

Harpaxul lui Agrippa

Pornind de la ideea corvusului anterior, Agrippa a conceput un nou dispozitiv numit harpax. un cârlig sau un fel de clește de fier care avea avantajul de a fi mai ușor și grație acestei greutăți mai mici era posibil să atingă distanțe mult mai mari.

Cârligul era lansat cu o ballistă și, o dată atinsă tința, era greu de înlăturat, dat fiind că acel cârlig era lung și nu era ușor de ajuns la sfori pentru a le tăia.

Acest întreg dispozitiv permitea agățarea navelor inamice și aducerea lor suficient de aproape cât îmbarcarea soldaților pe celălalt vas să fie ușoară și să se treacă la luptă corp la corp în care trupele lui Octavian erau experte.

Pentru trecerea trupelor vasul inamic, Agrippa dorea o soluție mai eficientă decât masivul pod pe care îl vedem mai sus în imaginea unui corvus, pod care putea cântări și o tonă și, în situații de mare agitată, era extrem de greu de folosit, putând dezechilibra nava pe care se afla. Agrippa își pune din nou ingeniozitatea și mintea tehnică la lucru și concepe un pod mobil, mult mai ușor de folosit.

„Nu a supraviețuit o descriere detaliată a acestui dispozitiv dar era mai ușor, posibil de dezasamblat și păstrat pe punte, era chiar ușor de lansat la nevoie ca un corvus cu greutate mică, putând fi manevrat fără a fi nevoie de dispozitive grele cu care să-l muți.” (citat din weaponsandwarfares.com)

Nici nu există discuție, întreaga mobilizare de refacere a flotei și de antrenare a armatei pentru războiul cu Sextus era o sarcina uriașă și complexă. Neobosit, Agrippa alerga între diversele obligații fiind în același timp și consul în funcție la Roma. Personal mergea și vizita constructorii, explicându-le importanța urgentării construcției tuturor navelor și echipamentelor necesare. În întregul proiect reuși să mobilizeze inclusiv comunitățile locale așa încât, curând, „pe toată coasta Italiei se construiau corăbii de război’ (Dio Cassius). Tot Agrippa fu cel ce organiză ceea ce azi am numi un proces de producție în care, o dată toate subansamblele navelor obținute, navele erau asamblate într-o singură locație sub atenta lui supraveghere.

Antrenarea armatei

Pe lângă refacerea flotei, tot în sarcina lui Agrippa era și antrenarea marinarilor și soldaților.

După decenii de război civil, era tot mai dificil pentru orașele Italiei să poată trimite bărbați care să participe la efortul de război.

Octavian găsi o soluție prin eliberarea a 20.000 de sclavi, aceștia „plătindu-și” eliberarea prin înrolarea în flota lui Agrippa unde avură parte de antrenamente intensive și foarte dure timp de un an și jumătate așa încât – scrie Paterculus – „prin exerciții zilnice, el (Agrippa ) i-a făcut pe soldați și pe vâslași să aibă o cunoaștere temeinică a luptei atât pe uscat cât si pe mare.”

Și da, în tot acest timp cât își îndeplinea sarcinile de consul, reconstruia flota, regândea echipamentele militare și antrena viitoarele echipaje, Agrippa găsi timp și de viața privată. În acest an se căsătorește cu Caecilia Atica cu care are, în următorii ani, două fete.

La 1 iulie 36, o ceremonie religioasă de purificare a flotei și armatei fu ținută la Pont Iulius. Într-o tăcere profundă, preoții sacrificară animale pe care parțial le aruncară în apă și parțial le arseră pe altare în vreme ce Agrippa, însoțindu-i,„imploră zeii să trimită semnele rele pe animalele sacrificate în loc să le arunce asupra flotei” pe care o conducea. (Appian)

Războiul putea începe.

continuă cu episodul dedicat luptei de la Mylae seria revolta siciliene

Întrebări frecvente legate de refacerea flotei romane sub conducerea lui Agrippa

Cine a reconstruit flota lui Octavian?

Marcus Agrippa a organizat refacerea completă a flotei între 37–36 i.Hr.
Ce era harpaxul?

Un dispozitiv de agățare a navelor inamice inventat de Agrippa pentru a facilita abordajul.
Unde a fost construit Portus Iulius?

În zona lacului Avernus, legat prin canale de mare.