Soțiile lui Marcus Antonius – o tumultoasă viață amoroasă

Marcus Antonius a rămas în istorie ca o figură tragică și fascinantă în același timp. Întreaga lui viață este tumultoasă și capitolul sentimental nu a fost o exceptie, cu atât mai mult cu cât aspectul sentimental al vieții lui a fost cel ce l-a propulsat în categoria figurilor legendare ale istoriei antice.

Marcus Antonius a avut mai multe soții: Fadia, Antonia, Fulvia, Octavia și Cleopatra, fiecare influențându-i decisiv cariera politică și destinul.

Fadia

în Filipice, Cicero sugerează că Antonius, prima dată, a fost căsătorit cu o femeie pe nume Fadia, fiica unui libert bogat. „Socot că de aceea ai proferat insulta, – scrie Cicero ca răspuns la un discurs anterior al lui Antonius – ca să te recomanzi celor josnici, ca să-și aducă toți aminte ca ai fost ginerele unui libert și copiii tăi sunt nepoții lui Quintus Fabius, un libert si el. ” O asemenea casatorie – dacă s-a întâmplat – ar fi fost privită ca inferioară dar s-ar fi putut explica și prin faptul că Antonius avea nevoie de bani pentru a-și plăti niște datorii foarte mari. Potrivit lui Cicero, Fadia și toți copiii ei au murit înainte de anul 44 î. Hr. Totuși această informație nu a putut fi verificată din altă parte, Cicero este singurul care pomenește despre această căsătorie.

Antonia

Prima soție oficială a fost verișoara lui, Antonia, fiica lui Caius Antonius Hybrida, fost consul și personaj istoric controversat

În anul 55 î. Hr, anul în care căsătoria între cei doi verișori, Marcus Antonius și Antonia, are loc, această uniune era văzută ca un fel de unire a familiei. Rezultat al acestei uniuni ce a durat 7 ani a fost o fată, Antonia Prima, născută undeva la anul 50 î. Hr.

În anul 47 î. Hr. are loc divorțul celor doi după ce Antoniu și-a acuzat soția de adulter cu Dolabella, ginerele lui Cicero. Despre acest episod din viața lui, Cicero vorbește în ditamai discursul în Senat, discurs adresat lui Marcus Antonius și împotriva lui, în același timp: „Ai repudiat-o pe fiica unchiului tău, pe vara ta deci, căutându-ți o altă partidă, ochită de mai înainte. Dar nu-i numai atât: ai învinuit de necinste pe cea mai cinstită femeie. Ce s-ar mai putea adăuga la acestea? Nu ai fost multumit cu atâta: la calendele lui ianuarie, într-o foarte populată ședință a senatului la care asista și unchiul tău (nota red. adică fratele tatălui lui Antonius),ai indrăznit să spui că ai motiv să-l urăști pe Dolabella pentru că ai aflat că a avut legături cu soția ta, fiica lui Caius Antonius.”

Totuși, în ciuda vehemenței lui Cicero, este foarte posibil ca motivul divorțului să nu fi fost o totală invenție. Fiica lui Cicero a divorțat, de asemenea, în aceeași perioadă și, dacă e să înțelegem situația pe deplin, e important de precizat că Marcus Antonius era plecat mai tot timpul de acasă, situație în care soția lui petrecea excesiv de mult timp singură. Cert este că oratorul Cicero o descrie pe Antonia ca pe o femeie onorabilă și fără o reputație dubioasă.

Fulvia

Ce sugera Cicero mai sus, anume că Marcus Antonius a căutat motiv de despărțire de prima (oficială) soție pentru că deja plănuia o nouă căsătorie, pare foarte posibil, dat fiind faptul că nu s-a împlinit anul de la divorț, și Antoniu era deja căsătorit cu Fulvia.

Dar cine era noua lui soție?

Născută undeva între anul 76 – 74 î. Hr, fiica unui anume Marcus Fulvius Bambaius – poreclit Bâlbâitul -, Fulvia era o aristocrată ce făcea parte dintr-o veche, importantă familie romană de origine plebee. Interesant este că ea mai fusese căsătorită anterior de două ori, cu doi prieteni de tinerețe ai lui Antoniu, cu Clodius Pulcher și cu Scribonius Curio.

Am dedicat o serie întreaga acestui personaj, este o figură mult prea interesantă pentru a fi expediată în umbra lui Marcus Antonius exclusiv.

Razboiul perusian

Cand Antoniu si Cleopatra isi sopteau cuvinte dulci in Egipt, Octavian revenit la Roma din Macedonia, intra in conflict cu Fulvia care era si soacra lui in acelasi timp. Motivul a fost legat de împroprietărirea veteranilor, misiunea pentru care Octavian și venise la Roma din start. Fulvia, realizând că aceste împroprietăriri îl făceau pe Octavian peste măsură de iubit în rândul armatei, incerca sa le amane pana la sosirea lui Antonius. Aceasta amanare i-a facut insa foarte nepopulari si, pe deasupra, Octavian a inceput si el sa fie extrem de nemultumit de situatie, invocand faptul ca i se promisesera de catre Fulvia si Antonius niste legiuni pe care nu le primise niciodata.

Apogeul conflictului intre cei doi a fost repudirea Clodiei pe care Octavian a trimis-o la mama ei, jurand ca nu s-a atins de ea si este inca fecioara. Infuriata de asemenea umilinta, Fulvia impreuna cu cumnatul Lucius Antonius incercara sa preia puterea in numele lui Marcus Antonius. Octavian, incercand sa nu-l implice direct pe Antonius in numele caruia pretindeau cei doi ca actioneaza, ii acuza public ca actioneaza impotriva vointei lui Antonius. Nu de alta dar Octavian era la Roma cu intentia sa improprietareasca veteranii ca parte a intelegerii cu Antonius. Acesta la randul lui urma se vina cu plata in bani tot pentru armata, bani dupa ce ii va fi strans in Orient.

Acesta improprietariri – sau mai degraba haosul provocat de ele – au adus ca efect de domino alte nemultumiri. Pentru a face rost de pamant pentru soldati, Octavian a expropiat multe terenuri particulare iar proprietarii acestia nemultumiti s-au alaturat partidei Fulviei si lui Lucius Antonius. Cireasa de pe tort a fost declansarea in aceeasi perioada a foametei, foamete cauzata de oprirea transporturilor de cereale spre Roma de catre fiul lui Pompei, Sextus Pompeius, ce stapanea in Sicilia. Foametea i-a starnit si pe militari iar Fulvia , atinsa de microbul puterii si mai hotarata ca niciodata, „se încinsese cu sabia, dădea cuvântul de ordine soldaţilor şi adesea le ţinea discursuri, în aşa fel, încât în această privinţă se lua la întrecere cu Octavianus“.

Totusi, aerul razboinic al Fulviei nu era egalat de vreun talent strategic. Agrippa reusi s-o blocheze foarte eficient in incercarea ei de a-l ajuta pe Lucius, mediocrul ei cumnat, baricadat in Perusia asediata de armata lui Agrippa. In imposibilitate de a-si ajuta aliatul, Fulvia, cu baza operationala aflata in Praeneste, asista neputincioasa la desfasurarea razboiului.

La acest punct, conflictul nu era doar unul politic ci si unul personal. Istoricii povestesc cum asediatorii incrustau insulte vulgare contra Fulviei pe proiectilele pe care apoi le trimiteau spre cetate. Toata aventura nu s-a terminat glorios pentru Fulvia, cetatea a cedat in luna februarie a anului 40 i. Hr. iar ambitiile si orgoliul Fulviei au suferit o prabusirea dramatica. Ea se puteau totusi considera norocoasa caci Octavian se arata marinimos si ii ingadui sa plece catre Asia Mica pentru a-l intalni pe Antonius ba, mai mult, i-a ingaduit sa aiba si o suita si o garda de onoare de 3000 de soldati care au dus-o la port si au imbarcat-o in corabia ce porni spre Asia Mica. Singurii care au avut de suferit de pe urma intregii situatii au fost nefericitii locuitori ai Perusiei care, din start se trezisera fara voia lor in mijlocul acelui razboi, iar acum sufera consecinte sub forma jafurilor si incendierii. Velleius incearca sa-l scape pe Octavian de vinovatia pentru ce s-a intamplat orasului, dand vina jafurilor pe seama soldatilor. „(…) crudul tratament al oamenilor din Perusia – ne spune el in a sa „Istoria romana” – a fost datorat mai degraba furiei soldatilor decat dorintei comandantului. Orasul a fost ars. Focul a fost inceput de Macedonicus, unul din conducatorii locului care, dupa ce si-a incendiat casa si bunurile, s-a injunghiat cu propria sabie si s-a aruncat in flacari.”

Intre timp, Antonius primise o scrisoare in Fenicia – unde se afla la acel moment – de la Fulvia. Aceasta, cu un ton lacrimogen, ii scria pe un ton patetic si incerca sa-l starneasca contra lui Octavian. Intr-o prima faza, strategia viclenei Fulvia a functionat, Marcus porni cu 200 de corabii catre Italia, decis, la inceput, sa-l infrunte pe nepotul lui Cezar.

Intr-o oprire in Grecia, Antionius afla insa de la cativa refugiati, intreaga istorie a conflictului dintre Fulvia si Octavian si realiza cat de aproape il adusese intrigile nevestei sale de un razboi absurd si inutil cu nepotul lui Cezar. Mai realiza ca Octavian a actionat in asa fel incat sa nu-l starneasca in nici un fel, astfel incat mania lui se reorienta spre sotia lui si spre sfatuitorii acesteia. Daca Marcus Antonius stia de vreun plan al celor doi contra lui Octavian, nu se stie si mie personal mi se pare improbabil desi nu e imposibil sa ma insel. Deindata ce afla intreaga poveste, Antonius scrie sotiei niste scrisori pline de reprosuri urmate de o apriga intalnire la Athena, intalnire plina de invinuiri si certuri violente in care numele Cleopatrei si asediul Perugiei au zburat ca ghiulele intre cei doi soti. Mania lui Antonius indreptata impotriva purtarii ei a afectata-o atat de mult pe Fulvia incat pare sa fi contribuit serios la moarte ei timpurie. Manioasa si ranita de acuzele lui Antonius, Fulvia se retrage la dupa cearta la Sicyone, unde, “supărată din pricina urii pe care i-o arătase Antonius, s-a îmbolnăvit şi şi-a agravat boala din cauza relei dispoziţii, căci Antonius n-a vizitat-o deloc în timpul bolii, aşa încât el este cauza morţii sale“(Appian).

Situatia era inca incordata intre Antonius si Octavian si amenintator, in aer plutea o atmosfera de razboi. Deindata ce muri insa Fulvia, ambele tabere rasuflara usurate, negura razboiului se risipi si cele doua tabere se grabira sa cada de acord ca toata vina pentru situatia incordata se datorase intrigilor acesteia.

La nici trei luni dupa moartea ei, Marcus Antonius incheia o casatorie politica cu sora lui Octavian, Octavia.

Octavia

Că a vrut să admită sau nu, moartea Fulviei în anul 40 î Hr s-a întâmplat la momentul ideal pentru Antoniu care s-a putut căsători imediat cu Octavia, sora lui Octavian, ca parte a împăcării cu acesta. Octavia se născuse la anul 69, fiica lui Gaius Octavius și a Atiei.

Primul ei sot a fost  Gaius Marcellus, prieten al lui Cicero si un opozant – la inceput – al avansarii lui Cezar. Cu Marcellus, Octavia a avut trei copii care au ajuns la maturitate – un baiat, Marcus Claudius Marcellus, si doua fete, Claudia Marcella Major si Claudia Marcella Minor. Rivalitatea inca de la inceputuri a sotului ei contra unchiului ei, Cezar, s-a accentuat cand, in anul 54 i H, Cezar a dorit ca Olivia sa divorteze pentru a se casatori cu Pompei caruia tocmai ii murise sotia Iulia, fiica lui Cezar. Cu alte cuvinte, Cezar urmarea din nou o consolidare a aliantei cu Pompei prin casatoria acestuia cu o ruda apropiata. Cuplul a refuzat divortul si Pompei a refuzat propunerea in casatorie. Dupa acest episod, e de inteles de ce Marcellus si-a manifestat o opozite si mai fatisa fata de unchiul sotiei, opozitie care probabil era dublata si de o serioasa antipatie reciproca la nivel personal.

In anul 50, fiind in influenta functie de consul, Marcellus a incercat sa scurteze functia lui Cezar de guvernator al Galiei cu doi ani, incercand sa-l faca pe acesta sa revina la Roma fara a fi insotit de armata. Cezar nu a raspuns apelului si a ignorat, de asemenea, presiunile facute de acesta pentru a demisiona. Tot Marcellus a obstructionat eforturile lui Cezar de a obtine un al doilea post de consul in absenta, pretextand ca acesta ar trebi sa revina la Roma daca vrea sa fie ales.

Totusi antipatia personala nu a fost atat de puternica cat Marcellus sa aprobe si sa participe la un conflict armat contra lui Cezar. Cand Cezar, in anul 49, a invadat Italia, Marcellus spre deosebire de unchiul si nepotul lui, nu a pornit o lupta armata contra lui Cezar si, prin urmare, acesta l-a iertat la randul lui pentru mai vechile conflicte. In anul 46, Marcellus are suficienta influenta in fata lui Cezar cat sa medieze cu acesta pentru intoarcerea din exilul din Mytilene al unui var de-al sau.

La 48 de ani, in anul 40, Marcellus moare iar la numai 5 luni dupa, Octavia se casatoreste cu Marcus Antonius. Casatoria a avut nevoie de aprobarea Senatului intrucat Octavia era deja gravida cu copilul sotului de curand decedat.

Desi a fost din start o casatorie aranjata din motive politice, Marcus Antonius si Octavia par sa aiba, la inceput, o relatie armonioasa. Ea il insoteste intre anii 40 – 36 in calatoriile lui in diverse provincii si au locuit impreuna in casa lui din Atena. Octavia este o prezenta feminina, o femeie impaciuitoare si cu mult tact si o mama constiincioasa atat pentru proprii copii nascuti din casatoria cu Marcellus, pentru copii lui Antonius cu Fulvia, Antyllus si Iullius, cat si pentru copiii nascuti din casatoria cu Antonius: doua fete, Antonia Major si Antonia Minor. Ea a actionat ca o forta impaciuitoare intre noul sot si frate. Octavian insusi asculta de ea chiar in dauna unor sfatuitori ca Agrippa sau Mecena.

Astfel in anul 37 i Hr, influenta ei a fost hotaratoare pentru Antonius si Octavian in decizia de a -si continua alianta, cei doi hotarand in prezenta unei Octavii gravide sa isi ofere suport reciproc in campaniile din Parthia si Sicilia.

Insa, dupa anul 36. toata relatia incepe sa se destrame.

Nu pare asa la inceput. Octavia, gravida fiind cu al doilea copil, ramane la Roma in timp ce Marcus Antonius pleaca in campania militara din Parthia. Cat timp este separat de sotia sa, Antonius se reintalneste in Est cu Cleopatra cu care mai avusese o aventura in anul 41, pe vremea casatoriei cu Fulvia. In urma acelei aventuri scurte rezultasera doi gemeni, Alexandru Helios si Cleopatra Selena.

Unii istorici pun abandonarea Octaviei si pe seama dezamagirii lui Antonius pentru lipsa unui sprijin militar din partea Romei contra parthilor dar acest motiv pare cumva exagerat.

Cand campania lui Antonius contra Parthiei din anul 35 a avut un rezultat dezastruos, loiala Octavia a alergat cat a putut de repede in sprijinul lui la Atena aducand cu sine trupe, provizii si bani. Ajunsa insa acolo, Octavia gaseste o scrisoare in care Antonius ii spune sa nu mai continue marsul cu trupele, refuzand, in fapt, ajutorul ei. In sinea lui, probabil Antonius deja decisese ca viitorul lui este alaturi de Cleopatra si de copiii ei, in indepartatul Est.

Un an mai tarziu, ruptura este si mai clara. In anul 34, in urma unui act politic cunoscut sub numele de donatiile din Alexandria, Marcus Antonius si Cleopatra imparteau, in fapt, titluri si teritorii pentru copiii Cleopatrei. Desi respectivele donatii nu erau menite sa fie un atac direct la Octavian, acesta s-a simtit direct lezat deoarece, in acel act, Caesarion a fost declarat urmas direct al lui Cezar.

Marcus si Octavia nu s-au mai revazut niciodata dupa aceea dar nu erau nici oficial divortati. Eventuala casatorie a lui Marcus Antonius cu Cleopatra nu era nici macar recunoscuta la Roma. Divortul a fost pronuntat in anul 32 i Hr cand Antoniu si Octavian erau in plin razboi. Ce a urmat, este un fapt istoric mult cunoscut, Marcus si Cleopatra pierd razboiul contra lui Octavian si se sinucid. Greu de stiut ce a fost in sufletul Octaviei in tot acest timp, cert este ca natura ei blanda si impaciuitoare a castigat in final. Cei care si-au pierdut viata in urma infrangerii parintilor lui au fost Cezarion si Antyllus, fiul lui Antonius si al Fulviei, care isi insotise tatal in ultimii ani, in Orient. Restul copiilor, inclusiv cei ai Cleopatrei cu Antonius, au ajuns la Octavia care i-a crescut in propria casa, alaturi de restul copiilor pe care ii avea deja in grija. Despre soarta copiilor Cleopatrei am scris deja aici.

Cleopatra

Cleopatra este ultima sotie a lui Antonius si el o recunoaste ca atare in 36 i Hr. Nu o sa dau aici prea multe detalii despre aceasta relatie, dat fiind ca aceasta poveste merita niste postari separate. E important de precizat totusi ca, de vreme ce ea era straina de neam pentru romani si Antoniu inca era casatorit cu Octavia, casatoria lui cu faraoana Egiptului nu a fost niciodata recunoscuta legal la Roma. E insa relatia care l-a propulsat pe Marcus Antonius in galeria personajelor legendare ale lumii antice. Ei au avut trei copii impreuna si au ramas casatoriti pana la sinuciderea lui petrecuta dupa infrangerea de la Actium.

Despre dragostea dintre Antoniu si Cleopatra, gasiti povestea aici 🡻

Antonius si Cleopatra – debutul unei mari iubiri

Antonius si Cleopatra – reintalnirea

Antonius si Cleopatra – a treia parte

Antonius si Cleopatra – Actium

Antonius si Cleopatra – post-Actium

Antonius si Cleopatra – moartea lui Antonius

Întrebări frecvente

Bibliografie

(1) Marcus Tullius Cicero – „Filipice – discursuri impotriva lui Marcus Antonius”, Editura pentru literatura universala, traducerea Dumitru Craciun, Bucuresti, 1968

(2) Plutarch, „Viata lui Marcus Antonius” – editie online, engleza

Appian „The Civil Wars” – Horace White. London. MACMILLAN AND CO., LTD. 1899. – cartea a II-a