A treia oara e cu noroc: Agrippa se insoara iar

Complicațiile politice îl determină pe Augustus să ia hotărârea de a și-l aduce pe loialul prieten Agrippa aproape, căsătorindu-l cu unica lui fiică, Iulia.

publicitate

În timp ce Agrippa activa neobosit, în interesul Romei, din reședința sa din insula Lesbos, stabilizând situația din Est și atrăgând de partea noii puteri de la Roma orașe și ținuturi ce rămăseseră multă vreme fidele memoriei lui Antonius, Roma trecea dintr-o criză în alta. Inundatii ale Tibrului, apoi o epidemie de ciumă au determinat pleaba romană să înconjoare Curia, amenințând cu incendierea clădirii dacă Augustus nu va fi numit ca responsabil pentru situații de urgență și pentru aprovizionarea cu grâne. Indirect, aceste mișcări sociale arată simpatia de care Augustus începe să se bucure datorită eficientei lui capacitatți de organizare.

foto-credit – Chris Kar, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Era evident că, asemenea tatălui său adoptiv, Augustus se bucura de o mare popularitate în rândul populației de rând a Romei dar la fel de adevărat era faptul că era mult mai puțin agreat în cercurile elitiste ale aristocrației romane. Unde, bineînțeles, nu au intarziat a apărea neîncetate amenințări la adresa vieții sale….

Astfel, în această perioadă, are loc și un eveniment cu impact major asupra cercului de apropiați a lui Octavian: un complot la viața lui. Unul esuat dar care fusese condus de un anume Fannius Caepio. Problema era că unul din co-conspiratori, un anume L. Licinius Murena, era cumnatul lui Maecenas, cel mai apropiat (după mulți) prieten al lui Octavian. În timp ce Agrippa era mîna dreaptă în mai toate problemele politice, Maecenas era un prieten de suflet, casa acestuia era locul unde Octavian mergea să se relaxeze și să uite de obligațiile puterii. Implicarea familiei acestuia într-o conspirație de asasinare a lui Octavian a fost un motiv de rușine și dezonoare pentru Maecenas, și, începând din această perioadă, influența lui asupra lui Octavian se va diminua încet, treptat dar tot mai vizibil în următorii ani.

publicitate

Bustul lui Maecenas – foto-credit: Cgheyne, CC BY-SA 3.0, via Wikimedia Commons

Este foarte posibil ca aceasta departare dintre ei sa nu fi fost cauzată doar de acest episod ci și de relația (și, după unii, chiar obsesia) care, într-o vreme, pare să-l fi stăpânit pe Augustus în ce privește soția lui Maecena. Atat Maecena cat si Livia s-au prefacut ca nu observa infatuarea aproape adolescentina a lui Octavian in privinta Terentiei dar, foarte probabil, indata ce aceasta infatuare s-a mai domolit in intensitate, prevazatoarea Livia a facut tot ce a depins de ea pentru a micsora posibilitatea unei reaprinderi a pasiunii. E greu de stiut toate ițele incalcite ale relatiilor din acel cerc intim de prieteni dar e clar ca nu e cu nimic mai prejos decat incalcitele ite ale unor telenovele din zilele noastre. Ba chiar se poate sa fi fost si mai interesante decat fictiunile de pe ecranele noastre.

publicitate

Tocmai ce se linistisera apele dupa esuata tentativa de asasinat, ca izbucni o noua rascoala in capitala. Aflat la acel moment in Sicilia, Octavian începu să fie cu adevărat exasperat. Volumul de muncă cerut de un stat mamut ca Roma era imens si era clar ca mult prea multe multe situatii ajunsesera a se baza pe decizia si autoritatea lui directa pentru a fi rezolvate cu adevarat. Era clar că avea nevoie de ajutor si, inevitabil, privind in jur, nu găsi un alt om mai demn de încredere decât vechiul și loialul lui prieten, Agrippa.

Dio Cassius ne povestește: „Augustus merse în Sicilia cu intenția să instaureze o viață normală și aici și in celelalte provincii care se țineau lanț până în Syria. El se afla inca acolo cand poporul de la Roma s-a ridicat cu mic cu mare(….) Augustus foarte suparat de cele ce se petreceau in neputinta de a se ocupa numai de Roma, dar, pe de alta parte, neindraznind sa o lase fara conducator, cauta cu infrigurare pe cineva potrivit sa preia raspunderea treburilor din capitala si in cele din urma ajunse la concluzia ca nimeni nu era mai potrivit pentru aceasta sarcina decat Agrippa. In dorinta sa de a-l investi cu o autoritate mai mare, asa incat sa-i usureze misiunea de a-i conduce pe altii, trimise sa-l cheme pe Agrippa și după ce-l sili să-și repudieze soția, care nu era alta decât propria lui nepoată, pentru a o lua în căsătorie pe Iulia – îl trimise deîndată înapoi la Roma ca să se căsătorească și să preia conducerea orașului.„

Sa reluam….

Dio Cassius trece foarte repede peste o grămadă de evenimente dar noi nu ne grăbim și recapitulăm. Agrippa, 41 – 43 de ani la acest moment, prieten vechi și colaboratorul cel mai important al lui Augustus, era căsătorit la acel moment, de ceva ani deja, cu Claudia Marcella, nepoata împăratului, cu care avea chiar una sau două fete. Iulia, 18 ani, era unicul copil natural al lui Augustus, si deja văduvă după primul soț, Claudius Marcellus, fiul Octaviei, fratele Claudiei Marcella si, deci, cumnat al lui Agrippa.

Octavian, politician pur sange, hotărăște să întoarcă viețile tuturor celor din familie pe dos în numele stabilității și prosperității țării și, de ce nu?, al unui viitor dinastic cât mai stabil al propriei familii. Și o altă soluție mai potrivită nu găsi decât ca Agrippa să se căsătorească cu Iulia. Să ne amintim ca Agrippa era aceeași persoană care, în lipsa lui Octavian, oficiase prima căsătorie a Iuliei cu acum defunctul Marcellus. Să ne întelegem: întreaga poveste este gândită strict din punct de vedere dinastic și politic. Simțămintele și eventuale dorințe ale celor implicati nu contau. Mult mai importante erau calculele politice făcute la rece de Octavian. Agrippa, prin întreaga sa activitate, devenise mult prea important pentru Augustus. Acest lucru este recunoscut și de Maecena, prin Dio Cassius: „Printre alte motive ce le va fi avut, a precumpănit și sfatul lui Mecenas pe care Augustus l-a consultat și care, după cât se spune, i-a zis: „L-ai ridicat atât de sus încât sau ți-l faci ginere sau trebuie să-l ucizi.”

Prin această căsătorie, Augustus comunica foarte clar intentia lui de a-l recunoaste pe Agrippa ca partener de…. domnie si posibil mostenitor. Nu era nimic nici sentimental, nici romantic in intreaga situatie. Sentimentele celor implicati nu contau si, de altfel, nimeni nu se preocupa sa ni le transmita, mai ales ca, in lumea elitei romane, căsătoriile nu se faceau din dragoste ci avand la baza interese de avere, putere si aliante ale familiei.

Ce stim este ca, deja la a treia casatorie, Agrippa fusese clar remarcat ca un sot absolut respectabil – fara scandaluri amoroase in afara familiei, fara legaturi dubioase – cu alte cuvinte, seriozitatea lui generala o regasim si in viata de familie. Spre deosebire de agitatele vieti intime ale unui Iulius Caesar, Marcus Antonius sau chiar insusi Octavian, nicaieri nu ni se vorbeste ca Agrippa ar fi avut aventuri extraconjugale, parand total dedicat vietii de familiei si sotiei pe care o are la acel moment. Chiar dimpotriva, Agrippa ne este prezentat adesea ca fiind chiar excesiv de scrupulos si nitelus cam rigid cand vine vorba de morala.

Ca aceasta casatorie era un motivata pur politic și fără valențe sentimentale, vedem și din faptul că, după ce îi cere lui Agrippa în Sicilia să îi ia fata în căsătorie, Augustus nici nu așteaptă evenimentul pentru a participa in persoana la ceremonie, fiind deja plecat în Est împreună cu Livia.

Agrippa restabileste ordinea in Imperiu

Linia Oppidum Ubiorum – Oppidum Treverorum a fost gandita de Agrippa ca o zona tampon ce permitea pentru romani o gestionare mai usoara a atacurilor triburilor germanice de la nord, avand si sprijinul triburilor relocate dincolo de Rin.

Roma

Cu Augustus plecat departe, Agrippa se ocupa deindata de stabilizarea situatiei politice cu cunoscuta eficienta: inabusa revoltele stradale, asigura ordinea si o buna aprovizionare a orasului,. Ia masuri contra raspandirii unor riturilor egiptene care patrunsera in oras, interzicand cu strasnicie practicarea lor pe o raza de sapte stadii si jumatate in zona interioara a cartierelor marginase. Organizeaza singur Sarbatorile Latine, care ar fi trebuit sa fie organizate de praetori. Se preocupa de conceperea unei harti a lumii cunoscute de la acel moment. Era clar, Roma era pe maini bune. In sfarsit, Octavian poate sta linistit departe de Roma, fara ca prezenta lui sa fie necesara pentru a rezolva multele si maruntele probleme din capitala. Era clar ca alegerea lui de a-l aseza pe Agrippa ca aliat la conducere fusese cum nu se poate mai inspirata.

Galia, Germania, Hispania

In anul 19 i. Hr., o stare de tulburare intre gali l-a determinat pe legatul roman ii ceru ajutorul. Agrippa, cu obisnuita energie, gasi necesar sa mearga personal in zona si sa evalueze situatia. Situatia legata de gali a rezolvat-o repede – mai multe detalii nu stim pe aceasta tema -, dupa care isi indrepta atentia catre o alta zona presanta. Triburile germanice atacau adesea granita imperiului stabilita pe fluviul Rinului. Sosit in zona, Agrippa constata ca un trib germanic- al Ubiilor – fusese atacat de Suebi, o coalitie germanica extrem de agresiva si, in disperare de cauza, cerusera ajutorul si protectia romanilor. In urma evaluarii situatiei la fata locului, Agrippa ia o hotarare pe cat de putin obisnuita pe atat de eficienta si avantajoasa: stramutarea intregii populatii de ubii de cealalata parte a Rinului unde li s-a permis infiintarea unei asezari numite Oppidum Ubiorum, nucleul viitorul oras Cologne – actualul Koln. Dupa cum banuiti, aceasta protectie romana a ubiilor nu era una complet dezinteresata, Tacitus chiar precizand ca ubii s-au angajat sa colaboreze cu romanii în înfruntarea raidurilor agresive ale triburilor de dincolo de Rin. Dar Agrippa nu se opreste aici. Urmarind o intarire cat mai serioasa a frontierei, o alta asezare fortificata va fi construita pe malurile Rinului – Oppidum Treverorum – in care celtica populatie Treveri sa se poata proteja de atacurile triburilor germanice, asistand in acelasi timp armata romana in apararea frontierei. Practic Agrippa a intarit o linie a granitei romane in a carui aparare a reusit sa cointereseze si populatii bastinase.

Revenind in Galia, Agrippa nu a putut sa nu observe ca desi trecuse mai bine de un deceniu de la cand Caesar invinsese poporul galic, acesta inca era divizat in diverse factiuni si inca traia in vechile lor traditii, fiind aproape deloc atras de stilul de viata roman. Un om pe cat al razboiului cat si al dialogului si diplomatiei, Agrippa realiza ca se cerea mai mut decat forta bruta pentru ca acele populatii sa le devina loiale: era necesar ca ele sa fie atrase si sa-si doreasca stilul de viata roman.

Cu un asemenea proiect ambitios in minte, Agrippa incepe a-si construi o resedinta in una din orasele construite de romani pentru a adaposti legionarii romani, o asezare numita initial Colonia Copia Felix Munatia, cunoscut ulterior sub numele de Lungudunum – actualul Lyon. Un prim pas in proiectul ambitios de unificare structurala a imperiulului a fost inceperea constructiei a trei drumuri – unul mergand catre coasta atlantica, al doilea catre sud, spre coasta mediteraneana si un al treilea catre est, spre Axima.

credit harta: Eric Gaba, Flappiefh, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Dornic a le arata galilor reticenti beneficiile adoptarii unui stil de trai roman, Agrippa a inceput a investi in infrastructura, alcatuind un plan al orasului ce includ ziduri si porti de aparare si multe facilitati civile. Aici a construit el ceea ce ne-a ramas drept cel mai intact templu roman La Maison Carre, un templu in stil corintian terminat in anul 15 i.Hr.

La Maison Carre, templul roman din Nimes, construit la initiativa lui Agrippa, unul dintre cele mai bine pastrate temple romane pana in zilele noastre – fotocredit: Krzysztof Golik, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

Alte doua cladiri se stiu a fi fost finantate – conform lui Pliniu – de Agrippa personal: un templu dedicat zeitei Diana si niste terme in stil roman. Aceste bai – este clar – trebuiau aprovizionate cu apa curata si se crede ca pentru aceasta Agrippa a finantat si constructia unor apeducte – desi aceste supozitii nu au gasit vreo confirmare arheologica deocamdata.

Abia se linistisera treburile in Galia si la granita cu Germania, ca vesti nelinistitoare de revolte si dezordine sosira din Hispania Citerior. Energic din fire, Agrippa merge personal la fata locului si e surprins, in primul rand, sa gaseasca o armata epuizata, cu moralul la pamant din cauza luptelor nesfarsite. In fapt, starea psihica a armatei era atat de dezastruoasa incat au refuzat sa-i urmeze ordinele. Situatia era oarecum surprinzatoare tinand cont de faimoasa disciplina riguroasa a armatei romane. Era o situatie cu care Agrippa personal nu mai avusese de-a face de ani de zile. Imediat realiza ca, inainte de a avea vreun gand sa rezolve problema cu rebelii din zona, era absolut necesar sa restaureze cat mai urgent disciplina si sa creasca moralul in randul trupelor romane.

Abordarea lui Agrippa a fost una de a recompensa insistent comportamentele bune si de a pedepsi pe loc comportamentele negative si o facu cu atata insisitenta si perseverenta incat – ne povesteste Dio Cassius –„parte certandu-i si parte incurajandu-i si dandu-le speranta, i-a facut curand sa devina ascultatori.” In razboiul care a urmat, armata condusa de el a iesit castigatoare dar el nu se arata in mod special mandru de aceasta victorie, inclusiv refuzand vreun triumf ce i-a fost acordat la Roma. Unii istorici chiar au considerat ca Agrippa a considerat intreaga campanie un esec dar, de a fost asa, s-a judecat mult prea aspru – zic eu.